Într-un mod paradoxal, cea mai gravă maladie a teologiei pare a fi idolatria. Spunem „în mod paradoxal” deoarece obiectul ei sunt chiar dogmele. Nimic nou sub soare! Sfântul Grigore de Nyssa își avertiza confrații întru credință asupra acestei ispite gnoseologice: conceptele despre Dumnezeu pot deveni idoli. Cum poate fi identificată pomenita maladie? Relativ simplu: urmând comportamentul dogmaticianului. În loc să fie oricând dispus la jertfa de sine în numele Adevărului de credință mărturisit – asemenea sfinților Iustin Martirul și Filosoful, Maxim Mărturisitorul sau Thomas Morus, acesta e mai degrabă dispus ăs-și jertfească preopinentul incapabil să acceadă la divinele dogme revelate. Ceea ce-i lipsește dogmaticianului nostru este iubirea pentru aproapele său, fie el și corijent la dogmatică.
(Fragment din Farmecul discret al teologiei,
de Robert Lazu, Cluj-Napoca: Dacia, 2001, p. 12)