Eticheta

teologi români

t

Ereditatea și adolescența

Prin conceperea sa, copilul este îmbinarea celor doi părinți și a celor patru bunici, a celor opt străbunici și a celor șaisprezece, să le zicem tot străbunici, până la al treilea neam, de la care se poate observa o moștenire directă. Și ceilalți înaintași își dau partea lor de zestre, cu unele influențe, însă din ce în ce mai mică. E de observat, astfel, cât de mult beneficiază copiii de...

Treptele decăderii morale

Satana urcă în mintea noastră un gând de păcat, așa-zisul atac, pe care credem că putem să-l traducem și prin momeală. Ea este prima răsădire a gândului simplu că am putea săvârși cutare faptă păcătoasă, înfățișându-se în afara minții ca o simplă posibilitate. El încă nu e păcat, pentru că noi încă n-am luat față de el nicio atitudine. E parcă în afară de noi, nu l-am produs noi și nu are încă...

Înălțarea Domnului, înălțarea noastră

Opera răscumpărătoare a Mântuitorului începe cu Întruparea, continuă cu moartea și Învierea Sa cea de a treia zi și se încununează cu Înălțarea Sa la cer. Înălțarea lui Hristos cu Trupul la cer și șederea Lui de-a dreapta Tatălui înseamnă ridicare Lui ca om la treapta de supremă eficacitate asupra celor ce cred… Cu toate că S-a înălțat la cer, sălășluiește totodată în intimitatea celor ce s...

Practica pietății private

Actul inițial al zilei, urmărind practica pietății private, este să oferi lui Dumnezeu toate gândurile, vorbele și faptele care vor umple acea zi, pentru ca totul să capete, în Isus Hristos, o valoare supranaturală și să-L slujească pe Dumnezeu sau cel puțin să-L preamărească într-un fel oarecare. Oferta tăcută își are valoare ei, fără îndoială, dar ea cere din partea celui dornic să progreseze...

Căsătoria și Providența divină

Valoarea căsătoriei este exact aceea a vieții însăși. Din acest motiv căsătoria nu poate să reprezinte pentru Providența divină un spațiu gol. Dumnezeu nu se izolează, retrăgându-se dincolo de un hotar ce L-ar separa în mod absolut de lume, ci, dimpotrivă, Își desfășoară lucrarea proniatoare între tema cosmică și tema istorică, întreținând aprinsă pe vatra căminului conjugal flacăra iubirii...

Ingredientele dăruirii de sine

Ceea ce îmi face bucurie în comuniunea cu celălalt nu e ceea ce îmi dă deosebit de el însuși, ci el însuși prezent în tot ce-mi dă. Persoana însăși e viață pentru altă persoană. Totuși, în această dăruire reciprocă persoana nu se confundă cu cealaltă persoană. În acest caz, n-ar mai avea bucurie una de alta. Dacă în existența supremă n-ar fi această bucurie a dăruirii reciproce dintre Persoană și...

„Fără Biblie, niciodată omenirea n-ar fi posedat acel ceva din înțelepciunea Dumnezeirii, care-i dă puterea de-a evolua spre destinele nebănuite ale desăvârșirii.”

Sunt în viața poporului nostru momente care merită să fie așternute pe hârtie nu numai pentru a servi ca obiect material unui meticulos colecționar de adate mai mult sau mai puțin vrednice să fie pomenite, ci pentru că ele sunt expresia unei îndatoriri lăuntrice. Ceea ce a realizat anul 1688 a fost o trebuință de ordin lăuntric a unui neam întreg. Satisfacerea acestei cereri fu prilejul...

Botezul lui Isus – semnul solidarității cu noi

Hristos pune prin botezul Său temelia botezului nostru, sau e Cel dintâi care dă ca om acest sens botezului lui Ioan. Nașterea prin botez restabilește pe om în starea primordială, pe care ar fi menținut-o Adam și ar fi moștenit-o urmașii săi, dacă n-ar fi căzut în păcatul originar. (…) Fără să Se facă El însuși păcătos printr-o naștere întru totul identică cu a noastră, El ia răspunderea...

„Lasă, Clara, lasă…”

Replica de mai jos e „culeasă” din romanul autobiografic Trei ceasuri în iad, de Antonie Plămădeală. Publicat în anul 1970 și aflat acum la cea de-a patra ediție (Sophia, București, 2013), acest testament literar continuă să impresioneze și să educe. Clara, medic de profesie, este o logodnică îndoliat după ce-și îngropase logodnicul (pe Adam), iar doamna Adam este mama neconsolată a acestei...

Ne adunăm sau ne risipim pe noi înșine?

Datorită puterii lui Hristos, și oamenii pot păși pe calea lucrării Lui de unificare. Omul credincios se unifică mai întâi pe sine însuși, depășind dezbinarea dintre suflet și trup și dintre diversele sale tendințe. Aceasta se realizează prin întărirea spiritului, care echivalează cu o eliberare a trupului și a spiritului de patimile care slăbesc pe om și-l dezbină în sine însuși și în...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.