Pentru cei mai puțin familiarizați cu literatura teologică a primelor secole, ofer mai jos un fel de „regulament” al botezului, așa cum se găsește în Tradiția Apostolică. Fragmentul propriu-zis îi aparține lui Ipolit Romanul (170-236), un veritabil scriitor bisericesc și – după Eusebiu – episcop într-o biserică pe care n-o cunoaștem. Contemporan cu Origen, Ipolit a lăsat în urmă o operă aproape la fel de vastă ca a mai cunoscutului său coleg. Vorbim de tratate de exegeză, dogmatică, apologetică și teologie practică de înaltă ținută care – deși scrise în grecește – au fost apoi traduse în diferite limbi, inclusiv latina.
Încă o prudentă precizare: nu sugerez o imitare a procedurii întreite de botez. Nu cred că e necesară, ba chiar ar putea conduce la situații ridicole. Încerc doar să aduc un argument în favoarea conceptului trinitarian, mai ales datorită unor derapaje moderne în această privință (ex.: botezul în numele lui Isus). Cred că ne face bine să recurgem la izvoare de acest fel, mai ales atunci când acestea ne întăresc convingerile.
Când cel care se botează va intra în apă, cel ce botează, punând mâinile asupra lui, să zică așa:
- Crezi tu în Dumnezeul Tatăl Atotputernicul?
Și cel care se botează să zică:
- Cred!
Și îndată, cel ce ține mâna pe capul lui îl cufundă o dată. Și după aceasta să zică:
- Crezi tu în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a răstignit în timpul lui Pilat din Pont, care a murit și S-a îngropat și a înviat a treia zi din morți? Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui și iarăși va să vie, să judece viii și morții?
Și când acela va zice „Cred!”, să-l cufunde a doua oară. Și iarăși să zică:
- Crezi tu în Duhul Sfânt și în Sfânta Biserică și în învierea trupului?
Și cel ce se botează să zică:
- Cred!
Și așa să-l cufunde a treia oară.