Întâi Adam, apoi Eva. Patriarhii au fost bărbați, legiuitorii de asemenea, iar profeții (cu mici excepții) tot bărbați. Isus s-a întrupat într-un corp bărbătesc, apostolii au fost și ei de același gen. Rânduiala pe care apostolii au instituit-o în Biserica Primară sugerează o anumită prioritate masculină. Cu toate acestea, creștinismul este religia care a reabilitat femeia cum nimeni n-a făcut-o. Nu este vorba, așadar de nici un misoginism insipid.
Cartea Conducerea aparține bărbaților?, scrisă de David Pawson încearcă să așeze lucrurile într-o anumită coerență. Fiind a treia lucrare publicată în românește (exclusiv la Societatea Biblică din România), ea vine oarecum pe un teren virgin. Sunt multe manuale de pastorală și chiar cărți despre stiluri de conducere, dar încă nu aveam o carte care să răspundă la întrebarea: CINE?. Caracterul incomod al temei este clar: nu cum conducem, ci mai degrabă care dintre noi (barbatul sau femeia?) deține prin mandat divin acest drept.
Teza lucrării este conducerea masculină în Biserică. Acest postulat este argumentat de-a lungul întregii Scripturi, doar că argumentele trebuie căutate È™i apoi explicate. Metodic, autorul începe de la creaÈ›ie, iar la final aruncă o privire înspre viitor. Adam È™i Eva apar cu titlu de paradigmă. Faptul că Dumnezeu a creat parte bărbătească È™i parte femeiască induce ideea unor responsabilități diferite. El continuă apoi cu patriarhii, profeÈ›ii, împăraÈ›ii È™i preoÈ›ii. ÃŽn fine, Isus – analizat într-un mod aparte -, după care urmează ucenicii. ÃŽn dreptul apostolilor Domnului autorul se opreÈ™te la fragmente din Petru È™i Pavel, fapt care dă consistență întregului demers.
Ni se oferă o antropologie bine ancorată în Scripturi. Bărbatul și femeia sunt văzuți în limitele revelației și analizați prin scopul pe care Dumnzeu l-a rânduit. Ocurențele biblice sunt alese din întreaga Biblie fără nici o aglomerare. Exegeza aplicată este – ca în toate cărțile lui Pawson – concisă și bine definită. Apelul frecvent la etimologie, precum și la context, fac din aceste elaborări adevărate mostre de analiză.
După cum intuiÈ›i, subiectul este destul de incomod. De o jumătate de secol miÈ™carea de emancipare a femeilor lucrează asiduu. Teologia nu a fost nici ea scutită de atacuri de tot felul, iar realitatea bisericească o confirmă. Tot mai multe femei – în tot mai multe confesiuni – sunt ordinate È™i ocupă poziÈ›ii eclesiale tot mai însemnate. La început însă n-a fost aÈ™a, iar propășirea Bisericii lui Hristos depinde È™i de acest aspect. Poate părea un detaliu nesemnificativ, dar lucrurile nu stau deloc aÈ™a. Este foarte important ca slujirea publică să fie aÈ™ezată în matca ei scripturală. Doar în acest fel Dumnezeu oferă binecuvântare È™i relevanță.
Totul se încheie cu o sinteză a principalelor teorii asupra subiectului. Privite sub aspect dogmatic și istoric, Pawson largește și mai mult orizontul de înțelegere. Ca de fiecare dată, își dorește ca cititorul să fie informat cu onestitate. A-l lăsa suspendat mai ales într-o problemă controversată, nu ar fi just. Tocmai de aceea cartea de față se impune. Slujitorii amvoanelor, studenții dar și autodidacții vor găsi în paginile ei povață și înțelepciune. De asemenea, vor înțelege că indiferent de presiunea culturală, Biserica a fost chemată să schimbe lumea și niciodată invers.
citez: Tot mai multe femei – în tot mai multe confesiuni – sunt ordinate și ocupă poziții eclesiale tot mai însemnate. La început însă n-a fost așa, iar propășirea Bisericii lui Hristos depinde și de acest aspect.
Sa inteleg ca oricat de multa dedicare, implicare , slujire in lucrarea Domnului ar realiza o sora , poate chiar si ajuta la intoarcerea unui suflet la pocainta, sora ocupand o pozitie¨eclesiala mai insemnata¨, cel putin in ochii ¨slujitorilor¨nu are nici o valoare doar pentru ca nu e barbat? Atunci cum ramane cu surorile misionare? daca eu, de exemplu ajung in India si nu e nici un frate crestin acolo, las poate sute de oameni sa piara in intuneric, fara sa le spun despre Domnul, doar pentru ca nu am voie sa ¨vorbesc in adunari¨? O sa isi ia vreun frate raspunderea pentru lucrul acesta? Oare ¨se impiedica ¨Dumnezu in planul Sau de mantuire a omenirii de un asa mod de discriminare? Sincer, ma indoiesc…
Conducerea apartine barbatilor….interesant titlu.
..si sunt convinsa ca propasirea Bisericii lui Hristos depinde SI de lucrarea pe care o fac surorile…nu degeaba scrie in Scriptura ca ¨dempreuna suntem robi ai lui Hristos…
Fără îndoială că așa stau lucrurile. Nu e vorba de slujire aici (de faptul că surorile pot fi misionare, implicate în diferite slujiri publice etc.), ci strict de prerogativa conducerii.
Ca să mă explic. Pawson vorbește despre acele slujbe obținute prin ordinare și care implică responsabilități spirituale și administrative speciale. În definitiv despre cine poate sau nu să fie ordinat este vorba, nicidecum despre excluderea femilor de la viața și slujirea Bisericii lui Hristos.
Subscriu cu amândouă mâinile că fără de aportul surorilor pe ogorul Împărăției lui Dumnezeu nu am fi unde suntem.