Fără Biblie nici predicatorul nu ar exista…
Iată-l pe Vicent mărturisindu-și atașamentul față de Cartea Cărților. Trecuse printr-o situație cu adevărat dificilă. Avusese parte de tulburări depresive, deși desenase foarte mult. Auspiciile slujirii sale la amvon nu se arătau prea încurajatoare. Și totuși, pictorul predicator se încurajează cu Scriptura. O autodisciplină solidă reiese din spuse lui, dar și un atașament al inimii față de textul sacru.
Citindu-i scrisoarea ai impresia celui care sfătuiește ca să nu cadă el. Uneori ne simțim mai puternici atunci când dăm altora sfaturile pe care și noi încercăm să le împlinim. Cutezător și ferm, van Gogh își sfătuiește fratele:
Dragă Theo,
În orice loc, în orice împrejurare, să ai întotdeauna prezent în minte gândul la Isus, iată ceva într-adevăr minunat. (…)
Nu-ți pot spune în ce măsură am uneori nevoie de Biblie. Bineînțeles c-o citesc; în fiecare zi citesc câte ceva din ea. Dar ceea ce aș dori din toată inima este s-o am în minte pe de-a întregul, să văd viața în lumina cuvintelor ei. (…)
Am încredere. Convingerea mea e că viața mi se va schimba iarăși, că setea aceasta mare pe care o am de El mi se va stâmpăra. Căci și eu sunt foarte adesea trist și singur, mai cu seamă când mă plmb prin preajma vreunei biserici sau vreunui prezbiteriu. Să nu ne pierdem curajul, să nu renunțăm în a căuta blândețea, smerenia, răbdarea. Nu trebuie să te simți prost pentru că tu ești altfel decât ceilalți, du-ți viața alături de ei, fă deosebirea dintre bine și rău cu toată grija, chiar dacă nu lași să se bage de seamă. Fă asta doar pentru tine. (Dordrecht, 16 martie 1877)