La 1 august 1996, în împrejurări dramatice, era martirizat unul dintre cei mai devotați misionari creștini ai secolului trecut: Pierre Claverie.
S-a născut la Alger, în 1938, într-o familie de francezi stabiliți în Algeria. După terminarea liceului, în 1957, a plecat în Franţa, la Universitatea din Grenoble, pentru a studia matematica, fizica şi chimia. După doi ani a intrat în noviciatul dominicanilor din Lille, revenind apoi în Algeria în 1967. Aici a început să studieze araba, pe care a reuşit curând s-o vorbească fluent.
Totodată, a început să ia legătura cu musulmani algerieni şi a aprofundat istoria şi spiritualitatea religiei lor. În 1981, a fost numit episcop de Oran, iar în 1987 a fost numit în Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios. În acelaşi an, a cerut cetăţenia algeriană, care nu i-a fost acordată niciodată. În timpul războiului civil din Algeria, Claverie a condamnat atrocităţile comise de islamişti şi a primit în secret în Biserică tineri algerieni deveniţi creştini ca reacţie faţă de extremismul musulman.
În 1994, a participat la Sinodul Episcopilor pentru Africa, desfăşurat la Roma, şi a denunţat laşitatea asasinării a patru misionari pentru Africa şi a altor patru călugări.
Probabil ca o răzbunare datorită luărilor sale de poziție, a intransigenței cu care condamna violența de orice fel, a fost el însuşi asasinat la 1 august 1996. Momentul nu este întâmplător. Tragedia a avut loc la două luni după decapitarea a şapte călugări trapişti răpiţi de la mânăstirea Notre Dame de l’Atlas.
Dintre scrierile sale menționăm: Le Livre de la foi. Révélation et Parole de Dieu dans la tradition chrétienne, Cerf, Paris, 1996; Donner sa vie. Six jours de retraite sur l’Eucharistie, Cerf, 2003; Il est tout de même permis d’être heureux. Lettres familiales 1967-1969, Cerf, 2003; Je ne savais pas mon nom. Mémoires d’un religieux anonyme, Cerf, 2006; Cette contradiction continuellement vécue. Lettres familiales 1969-1975, Cerf, 2007; Humanité plurielle, Cerf, 2008; Marie, la Vivante. Sept jours de retraite avec Marie, Cerf, 2008; Petite Introduction à l’Islam, Cerf, 2010; Quel bonheur d’être croyant! Vie religieuse en terre algérienne, Cerf, 2012; Là où se posent les vraies questions. Lettres familiales 1975-1981, Cerf, 2012; Le livre de nos passages. La Bible, Cerf, 2014.
În limba română avem Mic tratat despre întâlnire și dialog (Humanitas, 2015). Iată un frumos îndemn cuprins în această carte: „Să pornim tocmai de la diferență. Eu sunt așa, tu ești așa, să încercăm să descoperim acest lucru și să ne apropiem unul de altul. Pentru ca bazele să fie cu adevărat comune, trebuie să lepădăm iluzia că termenii acoperă aceleași realități. Prefer să-mi spun a priori că celălalt este altul. Iar dacă e altul, e vorba desigur de o diferență! Iau act de această diferență înainte de a schița o întâlnire. Nu voi fi niciodată celălalt, nici în locul celuilalt ci, oricât aș dori să intru în comuniune cu el, să-l cunosc, să-l iubesc: este cu neputință! Nu va exista întâlnire, coexistență, dialog, prietenie decât pe baza unei diferențe recunoscute, acceptate. Singura posibilitate de a-l iubi pe celălalt este să-l iubesc în diferența lui. Altfel ne mâncăm unul pe altul.” (pp. 38-39)