SÂMBĂTĂ – ziua boemă

S

Să începem cu varianta sumbră. Îi aparține lui Anthony Burgess și sună așa: Viața este o mizerabilă sâmbătă cenușie care trebuie totuși să fie trăită. Iată cum întreaga viață poate fi comparată cu o zi de sâmbătă eșuată. Totuși, cu îndârjire, merită să trăim această viață așa cum putem.

Pentru a schimba ușor registrul ar trebui să cităm o lege de-a lui Murphy: Durerile de dinți încep întotdeauna sâmbătă seara. Asta ca să nu-ți tihnească de week-end, o durere pulsatorie și insuportabilă ți se instalează. Și cum doctorii sunt mai toți liberi, alergi pe la urgență și pe unde mai poți.

Un proverb românesc spune și el: Poți să-i dai calicului toată săptămâna, dar dacă nu-i dai sâmbăta, tot zice că nu i-ai dat. Așa-i omul, mai ales omul în nevoie. Te ocupi de el zile la rând, dar când e o zi mai specială, când toți ar cam trebui să aibă, atâta îți trebuie să nu-i dai. Prin urmare, oamenii au așteptări specială de la o astfel de zi. O altă zicală, tot românească, spune: Sâmbătă să nu începi nici un lucru, nici la drum să nu pornești în vreun interes, că sâmbăta e a moarte. Iată cum, în concepția populară, sâmbăta este ziua fatidică. E ziua când sfârșești anumite lucruri, dar nicidecum nu le începi. Este ziua fără angajamente majore, o zi în care-ți permiți o anumită letargie. O zi destul de boemă și de greu de definit.

Ogden Nash spunea că vârsta mijlocie este atunci când stai acasă sâmbătă seara, iar telefonul începe să sune și tu speri că apelul nu este pentru tine. O apreciere interesantă, aș zice. Și totuși, sâmbăta a devenit o zi plină în felul ei. Fără obligații concrete, omul este pus în fața multor alegeri. Unde să se ducă, cu cine să stea, ce anume să facă. Din punctul acesta de vedere e mai greu ca peste săptămână. Tu trebuie să-ți alegi itinerarul. Nu știu cum facem uneori că suntem mai obosiți decât în restul zilelor.

Cred totuși că sâmbăta ar trebui să fie diferită. Cât mai diferită cu putință. O rupere de ritm necesară. O ocazie în care să fim mai aproape de cei dragi. Cred că ar trebui realmente să ne odihnim, chiar dacă nu dormim ore în șir. Să ne luăm timp pentru activități ce le-am tot împins în celelalte zile. Un respiro este atât de necesar, de fapt Dumnezeu ne-a creat în felul acesta.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.