Cum vezi duminica? (3)

C

Cu o oarecare îngrijorare, Albert Schweitzer spunea: Nu lăsa să îți fie furată duiminca. Dacă sufletul tău nu are duminici, el devine orfan.

Mi-a plăcut mult afirmația. Dacă peste săptămână avem uneori impresia că ne sunt furate ore, zile, iată că și duminica e în același pericol. Cineva sau ceva ne-o poate fura. Fie o companie nepotrivită, fie o activitate prost aleasă ne poate terfeli ultima zi a săptămânii. Riscăm s-o pierdem fără să ne dăm seama de asta decât abia la urmă. Urmând metafora lui Schweitzer ne putem întreba câți orfani de duminici nu avem în jurul nostru… Noi înșine suntem în această postură, adesea.

Dar oare cum le-am putea răscumpăra?! Duminicile, evident. În primul rând pregătindu-le cu minuțiozitate. Să nu lași duminica să se întâmple pur și simplu. Să nu te lași pradă unei inerții săptămânale. Să nu permiți unei pasivități nefericite sau unei lentori comode să pună stăpânire pe tine. Să-ți faci planuri, să faci din duminică o zi de odihnă… activă. Apoi, cred că ar trebui s-o încărcăm din punct de vedere spiritual. Afară de mersul la biserică, eu cred că duminica trebuie să aibă un impact special în viața noastră spirituală. Atunci ar trebui să fim mult mai disponibil – sufletește și faptic – să facem lucruri care ne-au scăpat întreaga săptămână. În acea zi ar trebui să recuperăm lecturile din Biblie și nu numai, să ne investim în cei de lângă noi, să consolidăm relațiile. Nu în utlimul rând, pentru a n-o pierde, trebuie să trăim duminica într-un mod creativ. S-o lăsăm să lucreze în favoarea noastră, a sufletului nostru. Sunt o sumedenie de lucruri – mărunte dar importante – pe care nu apucăm să le facem peste săptămână. Tocmai de aceea s-a inventat duminica. S-o folosim chibzuit!

comentarii

  • mi o placut … Albert Schweitzer spunea: Nu lăsa să îți fie furată duiminca. Dacă sufletul tău nu are duminici, el devine orfan.

    • Mă bucur Ovidiu să aud de tine. Mai mult, mă bucur că ți-a plăcut remarca lui Schweitzer.
      Fii binecuvântat!

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.