Române, ești colindabil?

Dacă poți fi iubibil de ce n-ai putea fi (sau nu) colindabil? Iată o întrebare ce m-a frământat oarecum. Pe an ce trece parcă nici colinda nu mai e cum a fost. Sau poate încep să lucreze nostalgiile copilăriei și ale adolescenței. Acele ierni geroase, cu zăpadă cât gardul, dar în care colindam neobosiți seri la rând. Nici vocile și nici picioarele nu ne mai ajutau de la o vreme… dar nu abandonam. Prăjiturile, fructele și ceaiul fierbinte făceau deliciul fiecărui popas, dar și zâmbetele zgribulite ale gazdelor noastre primitoare. Pline de peripeții, aceste seri mi-au rămas puternic întipărite în minte.

Revin totuși la întrebarea sâcâitoare: Mai suntem la fel de colindabili? Mai așteptăm cu aceeași înfrigurare colindătorii?! Și, dacă într-un sfârșit ajung și la noi, mai reușim să fim acele gazde entuziaste cum erau în trecut?! Faptul că ne străduim să organizăm seri de colinde la biserică nu afectează totuși obiceiul de-a colinda pe acasă?! Vestea că Isus s-a născut implică o oarecare mobilitate. Păstorii au fost în mișcare, magii de asemenea. Sărbătoarea ar trebui să ne scoată din casă… măcar până la poartă sau în prag. Iar aici se naște și întrebarea geamănă: Mai avem aceeași pasiune de a-i colinda pe alții? Sau deja considerăm că asta-i treaba profesioniștilor, a celor cu voci de aur și cu virtuozitate de geniu… Pe vremuri nu era așa. Oricine putea cânta cât de cât rezonabil era primit și încurajat. Colindatul era bun prilej de cunoaștere, de coeziune și edificare. Transmițând bucuria aveai tu însuți parte de ea.

Cred că ar trebuie să reînviem spiritul acestor sărbători. Cred că ajunul ar trebui să ne găsească fie pe ulițele satului sau pe străzile orașului. Sau dacă nu, atunci să ne prindă în febra așteptării. Farmecul sărbătorilor este dat (și) de acest frumos și antrenant obicei. Să ne deschidem inimile, ușile și buzunarele. Să fim altfel, să fim mai buni, mai generoși. Zâmbetul și cântul nostru va transforma fiecare colindă într-o capodoperă. Să nu așteptăm un context special, pentru că ocazia trece. Acum trebuie s-o fructificăm, acum!