În istoria deja milenară a creștinismului, Isus a fost văzut în fel și chip. Disprețuit și contestat pe de o parte, asumat până la fanatism pe de altă parte, Mântuitorul n-a fost cruțat de nici o interpretare posibilă. Acumulările de genul acesta au străbătut secolele cu o stridență asurzitoare. În prezent lucrurile stau și mai împestrițat. Contemporanii noștri se simt liberi să creadă și să afirme orice despre El. Dacă fiecare este cu adevărul lui, de ce n-ar aplica acest raționament și asupra identității Fiului lui Dumnezeu?!
Printre multele opinii, există totuși o cale sigură. Este calea pe care ne-o deschide Sfânta Scriptură. Dacă ne-o asumăm pe deplin, vom descoperi că Isus Hristos ne este mai aproape decât credeam, ba chiar ne însoțește în fiecare zi. Acesta este subiectul cărții Isus, la timpul prezent, scrisă de Warren W. Wiersbe și apărută recent la Societatea Biblică Română (Oradea). Ieșită din condeiul unui păstor, lucrarea este de fapt o analiză asupra celor șapte afirmații ale lui Isus din Evanghelia după Ioan. E vorba de acele ipostaze în care Domnul Hristos afirmă fără echivoc: EU SUNT. Rostirea este urmată fie de o metaforă, fie de o noțiune esențială. Ambele situații fac apel la viața de zi cu zi, la cotidianul atât de obișnuit al contemporanilor Săi. Urmând textul ioanin, Isus este, în primul rând, pâinea vieții. Dacă strămoșii lor mâncaseră mană în pustie, acum ei aveau șansa pâinii care se coboară din cer. După cum pâinea fizică este indispensabilă trupului, Hristos este indispensabil sufletului. Isus este lumina lumii, iar această metaforă deschide un alt orizont hermeneutic. Este lumina care luptă cu întunericul, cea care învinge tenebrele și care pătrunde până în cele mai dosite unghere. Apoi, El este ușa prin care suntem invitați să intrăm și, deopotrivă, să ieșim. Imaginată ca ușă a staulului, turma lui Hristos intră și iese prin ea găsind pășune și protecție. Metafora păstorului descrie o altă fațetă a Domnului Hristos. Este vorba de păstorul care-și cunoaște oile și care se sacrifică pentru ele. Pus mereu în antiteză cu cel plătit care dezertează și uită de oi, cel dintâi rămâne modelul suprem. El este, de asemenea, învierea și viața. Etern și atotputernic, Fiul lui Dumnezeu nu ne uită nici dincolo de moarte. Întreaga noastră existență – pământească și eternă – este în mâna Lui. Fobiile noastre inerente își găsesc rezolvarea în ceea ce face El pentru noi. Același Isus afirmă că este Calea, Adevărul și Viața, atingând toate cele trei dimensiuni ale ființei umane. De aici înțelegem că nu știm drumul de unii singuri, dar nici nu puteam aprecia lucrurile fără El. În fine, Isus este adevărata viță. Relația dintre viță și mlădițe descrie cel mai bine dependența noastră de Dumnezeu. Nimic fără El, nimic în afara prezenței Lui.
Toate aceste afirmații au legătură cu noi, iar aceasta este premisa întregii cărți. Bine ancorate în țărmul Vechiului Testament, ele descriu relația pe care Hristos o poartă cu Biserica Sa. Autoritative și actuale, afirmațiile ating fiecare generație de credincioși. Trebuie doar să le credem, să le asumăm, iar apoi să le proclamăm cu îndrăzneală. Toți oamnii au această nevoie, chiar dacă adesea n-o resimt. Vom reuși noi să le-o demonstrăm?! Vom putea face dovada că ele lucrează cu adevărat?! Fiecare suntem, într-un fel, responsabili. Din această perspectivă lucrarea de față deschide șapte ferestre spre identitatea și însoțirea lui Isus. Să privim prin ele cu bucurie și speranță, apoi să-i invităm și pe alții s-o facă. Într-o lume într-o continuă schimbare, Isus Hristos continuă să rămână același ieri, azi și în veci.