Dumnezeu este Cel care vede. Dar privirea Lui este un act de iubire. Cu privirea Lui, El își îmbrățișează creaturile, le susține și le încurajează. Privirea lui nu este una care doar se uită la ceva: este iubire creatoare, este puterea ce permite lucrurilor să fie ele însele și le salvează de la degenerare și decădere… Dumnezeu își întoarce fața Sa spre om și astfel se dă pe Sine omului… A fi văzut de El nu înseamnă a fi expus unei priviri neîndurătoare, ci a fi învăluit în cea mai profundă atenție… Suntem văzuți de El fie că vrem, fie că nu. Diferența este dacă încercăm să ne ascundem de privirea Sa sau ne străduim să intrăm în ea… Nici una dintre greșelile sau relele din viețile noastre nu sunt fatale atâta timp cât le confruntăm cu privirea Sa. Însuși actul de a ne pune sub privirea Sa este începutul înnoirii… Dar totul este în pericol dacă refuzăm să ne punem pe noi înșine și viețile noastre sub privirea Sa.
(Romano Guardini)