Credința creștină stă sau cade în funcție de cât de adevărată este mărturia că Hristos a înviat din morți. Dacă se înlătură aceasta, se mai poate, desigur, aduna din tradiția creștină o serie de idei vrednice de luat în seamă despre Dumnezeu și despre om, despre ce este omul și despre cum trebuie să fie, însă credința creștină este moartă. În acest caz, Isus este o personalitate religioasă care a...
Evenimentele de la Întrupare până la Înălțare și Cincizecime aduc în lume Biserica în calitate de comunitate liturgică, având conștiință și articulare treimică în unitatea ei… Această nouă familie – Trup al lui Hristos și Comuniune a Duhului Sfânt – a scris Evanghelia, care nu este o expunere sistematică a învățăturii creștine, tocmai pentru că nu e vorba de o doctrină. Isus n-a lăsat un...
Doctrina despre condamnarea veșnică este una dintre cele mai delicate. Ioan Gură de Aur o enumeră „printre cel mai serioase și impresionante adevăruri”. M. J. Scheeben descrie iadul ca pe „un mister adevărat, care în groznicia sa depășește atât cunoașterea rațiunii naturale, cât și bogăția de neexprimat a împărăției transfigurării.” Teilhard de Chardin se ruga astfel: „Dumnezeul meu, niciunul...
“Poate că punctul de plecare cel mai potrivit pentru a sesiza semnificaţia prezenţei îngerilor în creștinismul antic și medieval este observarea familiarităţii cu aceste făpturi cereşti în numeroase vieţi de sfinţi, viziuni, omilii, comentarii, reguli și cronici de mănăstire, compendii de anecdote (exempla) compilate pentru uzul predicatorilor şi alte texte religioase. Pregătindu-i pe oameni...
Să omorâm cugetul trupului, care nu poate să se supună legii lui Dumnezeu, ca să se nască în noi puternic cugetul Duhului, prin Care ia naștere viața și pacea. Să ne înmormântăm cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca să și înviem împreună cu Cel ce ne-a adus învierea. Pentru fiecare din faptele din viață este potrivit un anumit timp; un anumit timp pentru somn, un anumit timp pentru veghe; un...
A emite o pretenție înseamnă să acționezi în calitate de martor al unei stări de fapt oarecare. Teza mea este că modul în care cineva depune mărturie reprezintă o parte importantă a evaluării conținutului celor afirmate. Nu se poate însă argumenta că fanaticii au același gen de pasiune care se poate vedea și la Isus? Dacă virtuțile intelectuale derivă din dragostea de adevăr, nu suntem obligați s...
Dionisie distinge două posibile căi teologice: una procedează prin afirmații (Teologie catafatică sau pozitivă), iar cealaltă prin negații (Teologie apofatică sau negativă). Cea dintâi ne duce la o anumită cunoaștere a lui Dumnezeu, dar este o cale imperfectă. Calea perfectă, singura cale care e potrivește când e vorba despre Dumnezeu, Care în natura Sa nu oate fi cunoscut, este cea de-a doua...
Continuarea de AICI: O altă boală a teologiei dogmatice este suficiența. De fapt ea nu e decât unul dintre cele mai pregnante aspecte ale idolatriei teologale, a cărei origine se află în identificarea până la confuzie a Adevărului revelat cu persoana celui care-l mărturisește. Atins de această maladie, teologul e incapabil să mai sesizeze distincția dintre Adevăr și propria sa individualitate...
Nu trebuie să așteptăm judecata de apoi ca să vorbim de cernere. Încă din timpul Domnului Isus, mai cu seamă în episodul descris în Ioan 6, asistăm la o împărțire a ucenicilor. După cum știm, este vorba de cea mai „grea” predică a Mântuitorului. Sunt acele accente euharistice și escatologice dificil de înțeles și care au născut în primă fază confuzie. Citim (în vers. 41 și 52) despre reacția...
Dumnezeu este Cel care vede. Dar privirea Lui este un act de iubire. Cu privirea Lui, El își îmbrățișează creaturile, le susține și le încurajează. Privirea lui nu este una care doar se uită la ceva: este iubire creatoare, este puterea ce permite lucrurilor să fie ele însele și le salvează de la degenerare și decădere… Dumnezeu își întoarce fața Sa spre om și astfel se dă pe Sine...