În timp ce alții se pregătesc de Crăciun, caută febril prin magazine cadoul potrivit, la Kiev statuia lui Lenin se prăbușește. În strigătele de victorie ale ucrainienilor, într-o atmosferă ce-ți aduce aminte de bucuria unui război câștigat, acest popor cea fost prins în menghina istoriei își croiește un alt destin. Privind imaginile mi-am adus aminte cum, în decembrie 1989, împreună cu băieți mai mari decât mine am pus la pământ bustul lui Petru Groza din Ștei. Deși nu cunoșteam prea bine comunismul, iar democrația însemna pentru mine doar libertate, în acele zile revoluționare am trăit din plin fiecare gest. Este ceva electrizant într-o astfel de experiență, este ceva spectaculos.
Ucraina încearcă să-și rescrie istoria. Kievul, oraș cu o istorie extraordinară, își recapătă încet-încet propria demnitate. Ochii lumii sunt ațintiți spre revoluționari. Iarna care se asprește de la o zi la alta nu-i intimidează, ba dimpotrivă. Amenințările și ultimatum-urile puterii face din ei luptători și mai aprigi. Desigur, mai e mult până departe. Pironul înfipt adânc în conștiința neamului ucrainean nu poate fi smuls așa de ușor. Dezbărarea de Rusia este un proces care își cere prețul lui. Însă, mai ales pentru că suntem aproape geografic, ar trebui să le fim alături. Lenin s-a născut o singură dată, dar moare de mai multe ori. Acum e rândul să moară în (și pentru) Ucraina. Fie ca acest gest mai degrabă simbolic să fie începutul unei alte lumi, a unei deschideri adevărate spre civilizație și iluminare.
<iframe width=”560″ height=”315″ src=”//www.youtube.com/embed/Z_OQnaDFHPA” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>