SUB SEMNUL LEGĂMÂNTULUI la RVE

S

logo-rve-radio

Începând de azi (ora 9.00, reluare 21.00), în fiecare joi, Radio Vocea Evangheliei Oradea va transmite o nouă serie de predici intitulată: Sub semnul Legământului. În lungul drum prin pustie, poporul Israel a poposit la muntele Sinai. Se întâmpla devreme, la doar trei luni după trecerea Mării Roșii. Acolo, într-o ambianță teofanică, Dumnezeu le-a dăruit Legea, transformându-i dintr-o populație nomadă, într-un popor cu un destin aparte. Alături de cele Zece Porunci, evreii primeau un cod etic și ritualic extrem de laborios. Dumnezeu își dorea de la ei mai mult decât să fie bine hrăniți și protejați, dorea să fie un popor sfânt, pus de-o parte pentru o cauză înaltă.

Numai că, așa cum știm, generația exodului s-a stins în pustie. Nu s-a învrednicit să intre în țara promisă. Au cârtit și au fost necredincioși, îngropând un ideal care ar fi trebuit dus până la capăt. Abia generația copiilor lor, acei fii ai pustiei, aveau să se bucure de cadoul promis de Dumnezeu. Numai că, înainte de a lua cu asalt Canaanul, aceștia aveau nevoie de un popas. Așa se face că îi întâlnim, adunați ca un singur om, în Câmpia Moabului. În mijlocul lor, de la altitudinea celor 120 de ani, Moise le sintetizează întreaga Lege. Nu o reia pur și simplu, mecanic și plictisit, ci le-o interpretează într-o manieră omiletică. Într-o singură zi, o generație întreagă, avea să fie conectată la revelația lui Dumnezeu.

Conțintul acestei prelegeri constituie cartea Deuteronom, climaxul întregului Pentateuh. O capodoperă literară și teologică de toată frumusețea, un mesaj emoționant ținând cont întregul context. Pentru popor, câmpia Moabului era un început (urmau să pășească în țară), pentru Moise era un sfârșit (urma să fie luat de Dumnezeu). Ei bine, hermeneutica acestei scrieri va face obiectul studiului nostru. Vom identifica pasajele cheie și mizele teologice, încercând să aplicăm învățătura la contextul nostru. În litera și spiritul lui, Deuteronomul își are povestea lui, mereu actuală și fascinantă. Să ne lăsăm copleșiți de ea și, cu voia lui Dumnezeu, să ne încurajăm unii pe alții. Doamne ajută!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.