Ce înseamnă favoarea lui Dumnedzeu și cum se acordă ea păcătosului? Cum pecetluiește iertarea divină începutul vieții de credință? Converitrea trebuie dublată de sfințire sau totul e boemie spirituală? Sunt faptele cele cele vrednice de pocăință legitime sau reprezintă o povară neavenită? Există, în cele din urmă, o îmbrățișare între favoarea divină și strădania omului?
La aceste întrebări și altele asemănătoare vom răspunde începând de azi la Radio Vocea Evangheliei (Oradea). În fiecare joi – ora 9.00 sau 21 în reluare – puteți asculta ciclul de predici: HAR ȘI RESPONSABILITATE. Atenți la indicațiile Scripturii, vom dovedi că lucrarea harului trebuie să fie urmată, invariabil, de o viață sfântă înaintea lui Dumnezeu. Omul nu se poate mântui singur, tocmai de aceea are nevoie de minunea iertării divine, dar această minune trebuie să declanșeze un proces al înnoirii.
Alături de Alister McGrath (Spiritualitate într-o epocă a schimbării) cred și eu că „evanghelicii au făcut o lucrare superbă de evanghelizare a oamenilor, aducându-i la o cunoaștere salvatoare a lui Isus Hristos ca Mântuitor și Domn, dar ei nu reușesc să le ofere credincioșilor modalități de abordare a vieții care să îi ajute să meargă mai departe și să crească într-o relație spirituală cu El. Mulți încep viața de credință cu mult entuziasm, doar pentru a se afla în dificultate nu mult după aceea. Așteptările lor cele mai mari și intențiile lor bune încep să dispară. Oamenii au nevoie de sprijin ca să meargă înainte atunci când entuziasmul dispare.”
Această serie de predici încearcă să ofere un astfel de sprijin. Față în față cu harul mântuitor al lui Dumnezeu, creștinul trebuie să aibă atitudinea corectă. Nu se poate trăi oricum, iar apoi să te aștepți la propășire spirituală. Ingredientele vieții de credință trebuie dozate corect și acompaniate de cea mai nobilă pasiune.
Folosim ca texte de plecare două dintre pildele Mântuitorului: Pilda robului nemilostiv (Mat. 18.23-35) și Pilda celor doi datornici (Luca 7.40-42). Narativ și convingător, aceste parabole accentuează deopotrivă harul și responsabilitatea. Epistolele pauline ne furnizează și ele fragmente consistente în această direcție. Apostolii și ucenicii lor au înțeles bine legătura dintre favoare și determinare, dintre o viață trăită sub incidența harului, dar îndreptată după normele Sfintei Scripturi.
Mă rog lui Dumnezeu ca cele rostite de-a lungul acestor săptămâni să fie întru zidire. Nu putem face mai mult decât de a atrage atenția, a îndemna și a sfătui. Încolo, ne bizuim decisiv pe puterea și lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Cercetarea Lui v-o doresc și înaintare pe Calea credinței!