Săptămâna trecută, New York-ul a fost zguduit de sinuciderea unuia dintre cei mai mari magnați ai Americii. Este vorba de milionarul Robert W. Wilson, homosexual și ateu declarat, dar un filantrop de renume mondial. S-a aruncat de la etajul 16 a unei clădiri newyorkeze, dar nu înainte de a-și dona întreaga avere Bisericii Romano Catolice. Recent declarase că a donat peste 30 de milioane de dolari sistemului catolic de învățământ, deși convingerile sale religioase erau diametral opuse. Averea totală a magnatului depășește 800 de milioane de dolari, iar dacă informațiile potrivit cărora a donat totul Bisericii sunt adevărate, înseamnă că filantropia sa a atins apogeul.
Nu doresc să analizez în pripă un gest de o asemenea amplitudine. Totuși, e un prilej nimerit să spunem ceva despre filantropia fără Hristos. Oricât ar suna de bizar într-o lume a toleranței absolute, să concludem că filantropia nu e suficientă. Faptul că ai inima și buzunarul deschis pentru nevoile altora nu îți rezolvă marea căutare a sufletului. O relație de tip homosexual, care contravine Scripturii și firii, la care se adaugă un ateism rigid, nu pot fi convertite de o filantropie de proporții. Generozitatea acestui om are doar o valoare intrinsecă, adică prin efectele imediate ce le-a produs. Dar, pentru inima lui, totul a fost nul. Recurgerea la gestul fatal ne arată, încă o dată, că fără Dumnezeu totul este compromis și riscant. Dictonul latin rămâne încă valabil: Nihil sine Deo!
BRAVOS!
Excelent articol!