O nouă serie de mesaje biblice se vor transmite, în fiecare joi (9.00, reluare 21.00), începând de azi (la RVE Oradea). Intitulată Cântările treptelor, aceasta va aborda Psalmii 120-134, adică una dintre cele mai îndrăgite colecții utilizată în cultul iudaic. Avem, prin urmare, 15 psalmi de pelerinaj ce erau intonați de evreii pioși în timpul urcușului spre Ierusalim, pentru a participa la marile sărbători. De assemenea, psalmi sunt puși în legătură cu cele 15 trepte aflate la intrarea în templu, pe care stăteau, la ocazii festive, preoții și leviții.
Exegeții și istoricii creștini au oferit diferite ipoteze asupra acestor Cântări ale treptelor. Vom enumera aceste posibile interpretări, începând cu cele de ordin contextual până la cele de factură spirituală:
- (1) Interpretarea GEOGRAFICĂ: aluzie la cântecele pe care le intonau pelerinii porniți din diferite părți ale lumii spre Ierusalim, la praznice.
- (2) Interpretarea ISTORICĂ: aluzie la drumul exilaților din Babilon la Ierusalim, sub conducerea lui Neemia.
- (3) Interpretarea CULTICĂ: aluzie la cele 15 trepte care făceau trecerea din Curtea Femeilor în Curtea Bărbaților și unde – la marile praznice – erau dispuși 300 de leviți pentru a cânta;
- (4) Interpretarea LITERARĂ: aluzie la figura de stil des întâlnită în acești psalmi potrivit căreia cuvintele dintr-o linie sunt repetate la începutul celei următoare (ex. Ps. 121.7-8); de aici și numele de shir hamma alot care s-ar traduce mai bine prin „cântările pașilor”;
- (5) Interpretarea SPIRITUALĂ: aluzie la călătoria sufletului omului de la păcat la neprihănire; din cetatea omului spre Noul Ierusalim, cetatea lui Dumnezeu cu oamenii.
Iată și câteva mărturii – patristice și moderne – asupra colecției:
- Ioan Gură de Aur: Fiecare dintre ceilalți psalmi are propriul titlu, dar aici mai mulți psalmi adunați au primit același titlu. O cântare a treptelor sau cum spune alt traducător: „O cântare a urcușului”. Unii îi numesc chiar trepte. Și pentru ce sunt numiți astfel? Se numesc astfel potrivit sensului istoric, fiindcă vorbesc despre întoarcerea din Babilon și pomenesc despre robia de acolo. Iar potrivit sensului anagogic, fiindcă acești psalmi conduc pe calea virtuții. Uni așa îi înțeleg. Fiindcă și calea care duce la virtute este asemenea unor trepte, înălțând puțin câte puțin pe omul virtuos și înțelept, până ce îl sălășluiește în cer. Alții spun că se semnifică prin aceste trepte scara lui Iacov, cu un capăt înfipt în pământ și cu celălalt ajungând până la cer. Tot așa și locurile inaccesibile și mai înalte devin accesibile prin scări și trepte. Dar fiindcă cei ce urcă, de fiecare dată când ajung la înălțime, sunt cuprinși de amețeală, de aceea trebuie ca nu numai cei care urcă, ci și cei care au ajuns deja în vârf să fie întăriți… Aceasta este tâlcuirea acestui titlu potrivit anagogiei. Dar noi, să revenim, dacă vreți, la sensul istoric și să îi vedem pe cei sloboziți din robie. Cum deci s-au izbăvit din robie? Prin dorul de Ierusalim. După cum cei care nu aveau acest dor, nu au câștigat nimic din harul lui Dumnezeu, ci au rămas și au murit în robie, ceea ce ni se va întâmpla și nouă dacă vom urma acelora. Dacă nu suntem animați de dragostea pentru cele cerești și de dor pentru Ierusalimul de sus, ci suntem pururea atașați de viața aceasta prezentă și ne tăvălim în noroiul grijilor vieții, nu vom putea niciodată să ne primim patria înapoi.
- Ioan Sorin Usca: Psalmii 120-134 se numesc cântări ale celor cincisprezece trepte suitoare ce înconjurau templul iudaic şi pe care, la slujbă, şedeau preoţii şi leviţii, după ranguri. Ei simbolizează tot atâtea trepte ale urcuşului duhovnicesc. (…) Sunt cincisprezece psalmi de pelerinaj pe care îi cântau credincioşii veniţi la sărbători, în timpul urcuşului spre Ierusalim, psalmi puşi în legătură şi cu cele cincisprezece trepte aflate la intrarea în Templu, pe care stăteau preoţii şi leviţii la ceremonii.
- James Montgomery Boice: Acești 15 psalmi au fost folosiți de călătorii care mergeau spre Ierusalim pentru cele trei mari sărbători anuale. Iosif și Maria vor fi cântat acești psalmi în călătoria lor spre Ierusalim împreună cu micuțul Isus (Lc 2,41) și Isus îi va fi cântat el însuși când mergea împreună cu ucenicii spre Ierusalim.
Detaliile de mai sus dovedesc preocuparea Bisericii pentru aceste faimoase cântări. Frumusețea și profunzimea acestor producții poetice impresionează de la o generație la alta. În prezenta serie de predici încercăm să surprindem și noi aceste elemente. Emoția apropierii evreului de Ierusalimul pământesc reprezintă o metaforă potrivită apropierii creștinului de Ierusalimul ceresc. Toți parcurgem, prin credință, același itinerar. De ce nu ne-am îmbogăți sufletele cu asemenea psalmi?! De ce nu am studia metafore care conțin uneori mai multă învățătură decât simple enunțuri?! Vă aștept pe calea undelor să descoperim toate acestea, săptămână de săptămână, câteva luni la rând. Să fie întru zidire!