Pentru o punere în gardă

Mă încumet să vă recomand câteva cărți despre islam. Recentele evenimente au scos la iveală ignoranța multora față de acest domeniu, dar și snobismul de a-ți da cu părerea când nu stăpânești materia. Deși literatura e vastă, titlurile de mai jos sunt toate în limba română și, în bună măsură, m-au ajutat și pe mine să înțeleg fenomenul. Cartea De la Mahomed la Burj Khalifa, scrisă de Michael Rank, ne oferă o incursiune succintă în islam de la începuturi până azi (Five Minute Books, 2014). Viața și gândirea lui Mahomed este armonizată cu evenimentele politice ale vremii. Autorul are grijă să redeseneze contextul istoric și social, fără de care n-am putea pricepe întreaga poveste. Aflăm apoi despre impresionanta răspândire a islamului, implicit despre divizarea între suniți și șiiți. Urmează epoca de aur a mișcării islamice succedată de cruciade, fapt care conduce la o dominație tot mai pregnantă la porțile Occidentului. Modernitatea este văzută prin violentele ciocniri între evrei și musulmani, fapt care nu va împiedica totuși constituirea Statului Israel, dar nici nu va scuti lumea de atacuri teroriste tot mai dramatice. Într-o manieră suplă și curtenitoare, lucrarea lui Rank ne oferă o viziune panoramică a unei lumi tot mai vii. Este, cred eu, un bun început în înțelegerea mecanismelor ce se ascund în spatele multor evenimente. O altă lucrare, ceva mai specializată decât precedenta, a fi Religie și stat în Islam, aparținând reputatului savant Paul Brusanowski (Herald, 2009). Din nou o istorie, am putea spune, care pornește de la teocrația medineză instituită de Mahomed la Frăția Musulmană din perioada interbelică. Evenimentele sunt prezentate în amănunt și interpretate din perspectivă politico-religioasă. Scopul autorului este să arate că islamul nu cunoaște conceptul de laicitate, fapt care-l face diferit. Prin felul cum s-a dezvoltat, prin spiritul lui mereu combativ, islamul este diferit de orice altă religie, cu atât mai puțin de creștinism. Această mișcare ce suscită interes crescând se află la antipod în raport cu orice altceva. Scrisă într-un mod sistematic, lucrarea de oferă de fapt o explicație strălucită asupra fenomenului. Citind-o îți dai seama că nimic din ceea ce trăim astăzi nu este întâmplător, atâta vreme cât islamul a știut să speculeze întotdeauna breșele creștinismului. Cercetătorul francez Jean Flori oferă cititorilor o sinteză lămuritoare asupra tendințelor războinice ale islamului. Intitulată Război sfânt, jihad , cruciadă (Cartier, Chișinău, 2003), lucrarea este de o franchețe uimitoare. Fundamentalismul islamic este pus în comparație cu cel creștin într-un mod cât se poate de clar. Nu musulmanii, ci creștinii primelor secole (prin câțiva scriitori remarcabili) au cultivat ideea războiului sfânt. Devenită o putere socio-politică cum nu mai fusese niciodată, Biserica a înțeles ca – pe lângă Evanghelie – să folosească sabia. Măsurile punitive luate împotriva păgânilor rebeli și a liderilor din alte religii au scris o pagină neagră din istoria creștină. În această ordine de idei, islamul nu face decât să ducă mai departe întreaga poveste, amplificând-o la cote inimaginabile. Laborioasă și cuprinzătoare, cartea descrie mentalități semitice interesante, dar și comentarii de bun simț. E o lucrare ce te invită la reflecție, după ce-ți furnizează informații suficiente și bine formulate. Avem aici o introducere în islam, editată de Anne Cooper & Elsie A. Maxwell și intitulată Ismael, fratele meu (Life Publishers International, Oradea, 2008). Lucrarea este scrisă bine și cu empatie. Nu încurajează nici pe departe prăpastia interreligioasă, ci dimpotrivă încearcă să-și avizeze cititorul. Deducem încă de la primele pagini că islamul este o mișcare ce trebuie abordată cu seriozitate și respect, atât din punct de vedere istoric, cât și din punct de vedere dogmatic. Diferențele frapante dintre islam și creștinism ar trebui să ne facă mai atenți și mai calzi. În partea finală, cartea devine foarte aplicativă. Suntem îndemnați să ne asumăm atitudinea cuviincioasă și să ne rugăm. Să înțelegem că islamul este provocarea misionară numărul 1, așa că nu ne putem permite copilării de niciun fel. Panoramă istorică și conceptuală deopotrivă, volumul se citește cu ușurință. Suntem invitați în lumea musulmană nu pentru a o judeca sau pentru a ne dezvolta un spirit fariseic, ci pentru a o înțelege. Spre deosebire de celelalte, această cartea Secretele Coranului (Casa Cărții, Oradea, 2014) are meritul unei abordări „din interior”. Autorul, Don Richardson, a studiat subiectul vreme de peste 30 de ani. S-a mutat efectiv (împreună cu soția) în triburi musulmane, le-a învățat limba și obiceiurile, tocmai pentru a studia mai bine subtilitățile aceste religii. Alături de alte câteva lucrări, Richardson oferă aici detalii impresionante privitoare la jihad. Aparentul discurs pacifist al islamului se dovedește mai degrabă o iluzie. În spatele „frontului”, musulmani recrutați din toate țările sunt instruiți pentru martiraj. Mărturiile celor care s-au salvat din această lume sunt cutremurătoare. Subiectul trebuie abordat cu seriozitate și înțelepciune, iar Rochiardson chiar reușește asta. O carte scrisă pe înțelesul tuturor și care face lumină în hățișurile unei religii complicate. Sper ca aceste recomandări, făcute pe fugă, să vă fie de folos. E bine să fim documentați cât de cât și apoi să ne dăm cu părerea. Asta pentru educația noastră, dar și pentru a fi utili semenilor. Lectură plăcută!