„Pentru mine viața trebuia să aibă sens”

P

Îmi amintesc următoarea scenă: era iarnă, în casă este foarte cald, mama stă în fotoliu lângă calorifer, iar eu, încălecat pe o pernă uriașă (sunt foarte mic), roșie, pe care mă bâțâi de parcă aș călări sau aș naviga pe valuri înfuriate, vorbesc continuu și pasionat. La întrebarea mamei ce fac nu răspund „cutare lucru”, ci „îmi povestesc aventurile”. (…) Pentru mine viața trebuia să aibă sens, și anume sensul unei povestiri. Ceea ce nu putea fi povestit nu putea avea înțeles. Înțelesul era dat de cuvinte și de faptul că imaginile se sfârșeau. (…) M-am născut într-o lume care în mod miraculos se lasă povestită. Apoi lucrurile se amestecă într-un vârtej năruit și nu mai țin minte nimic până în jurul vârstei de doisprezece ani.

(H.-R. Patapievici descriindu-și amintirile vârstei preșcolare în Zbor în bătaia săgeții, Humanitas, 2002)

comentarii

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.