Consecință firească a unei relații de mentorat, H.-R. Patapievici vorbea cândva despre „Hermeneutica Părintelui Scrima”. Textul cu pricina prefațează lucrarea: Duhul Sfânt și unitatea Bisericii, Anastasia, București, 2004 – una dintre cele mai interesante analize asupra unui subiect mereu actual. Cine nu s-ar simți măgulit de-o asemenea receptare? Când construia un discurs, părintele Scrima...
Răscrucea timpului nostru este acceptarea sau respingerea scurgerii indefinite în sorbul schimbării cu orice preț… Iar crucea vremii este posibilitatea retragerii noastre individuale din curgerea care ne aruncă în sorb – cu logica transnațională a exfundării tuturor conținuturilor tradiționale, care stârnește reveria tuturor modernilor tulburați. Vor învinge aceia care vor ști să...
Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbește pe înțelesul meu, pricep. Patapievici are fraze încâlcite, musai am nevoie de dicționar ca să pricep ce vrea să spună. Frază de o sinceritate debordantă, ieșită din condeiul unui elev la examenul de bacalaureat. Dincolo de amuzamentul imediat, alăturarea celor doi mi s-a părut genială. Niciodată nu m-am gândit la această antiteză, iar asta nu ar fi...
Cam așa am putea intitula ceea ce se întâmplă de câteva luni la Radio Vocea Evangheliei – Timișoara. În fapt, scurta mea intervenție se livrează sub titlul: Minutul de reflecție. S-a născut într-o discuție amicală avută cu o truditoare a Domnului, Cristina Olariu. Implicată activ la RVE, meticuloasă și cu spirit de inițiativă, Cristina a reușit să mă convingă. Am selectat anumite maxime de...
Trebuie să îți reamintesc că am început anul 1979 polemizând cu Isus, de partea lui Iuda. (…) Am început anul respingând justiția lui Isus. L-am sfârșit prin a-i accepta grația. Îmi amintesc cuvintele lui Flaubert dintr-unul din volumele Corespondenței sale: ‚Vechii zei pierind iar Isus neimpunându-se încă, a fost un răstimp, între Cicero și Marcus Aurelius, în care singur omul a existat...
Îmi amintesc următoarea scenă: era iarnă, în casă este foarte cald, mama stă în fotoliu lângă calorifer, iar eu, încălecat pe o pernă uriașă (sunt foarte mic), roșie, pe care mă bâțâi de parcă aș călări sau aș naviga pe valuri înfuriate, vorbesc continuu și pasionat. La întrebarea mamei ce fac nu răspund „cutare lucru”, ci „îmi povestesc aventurile”. (…) Pentru mine viața trebuia să aibă...
Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind o lumină ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Mat. 5.14-16) Noi trăim într-o lume care a abandonat orice...
În prim plan Dan C. Mihăilescu conversând cu H.-R. Patapievici despre o vizită ce-a făcut-o la Athos. Deși e o zonă mai puțin frecventată de evanghelici, cred că impresiile criticului merită vizionate. În fond, este întâlnirea frontală a profanului cu sacrul în varianta lui monastică. Merită urmărit materialul, poate chiar comentat…
Fragment din emisiunea Înapoi la argument unde moderatorul (H.-R. Patapievici) discută despre J.R.R. Tolkien cu Robert Lazu. Dezbaterea opune – ca și premisă – două mari personalități: Tolkien și Lewis. Primul catolic, celălalt anglican; dar amândoi scriitori de calibru mondial. Acești doi titani ai literaturii au îndrăznit să scrie povești pentru adulți și să ne lase în urmă o operă...
Vă propun un eseu lecturat de autor, H.-R. Patapievici,despre un subiect mereu actual: Drumul spre Emaus. Ne-am putea regăsi în anumite amănunte ale parcursului, ceea ce n-ar fi rău deloc. Audiție plăcută.