Noaptea trecută, într-un spital din Sofia, la 98 de ani, Patriarhul Maxim al Bulgariei a decedat. A condus destinele Bisericii Ortodoxe Bulgare peste 40 de ani, a traversat schimbări sociale și politice seminificative și s-a confruntat cu situații multiple. Înscăunat la 4 iulie 1971, Patriarhul și-a dovedit tenaciatea în perioada de represiune condusă de Todor Jivkov. E drept că a salvat Biserica printr-o anumită înțelegere cu regimul opresiv, motiv pentru care în ultimii ani gestul a fost mereu luat în discuție.
După 1990, o parte semnificativă a Bisericii Ortodoxe Bulgare s-a revoltat față de Patriarhul lor, acuzându-l de colaboraționism și rupându-se de Biserica de Stat. S-au constituit într-o nouă ramură, minoritară și puțin influentă la nivel național. Totuși, la acel moment Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut printr-o criză fără precedent. Patriarhul a fost apreciat pentru tactul cu care a gestionat această criză, reușind să reducă pagubele cât se poate de mult.
Așadar, o persoană influentă și controversată în același timp. E o regulă deja. Capii Bisericii care-au fost în funcție în timpul regimurilor dictatoriale vor fi mereu ținta unor analize nesfârșite. Cert este că Sinodul bulgar trebuie să-și aleagă un nou patriarh care – după reguli – trebuie să aibă minim 50 de ani. Iată un eveniment interesant ce se petrece într-o țară vecină și cu care împărțim cam aceeași soartă în proaspăta noastră integrare europeană.