Pregătind o serie de mesaje pe Fericiri (Mat. 5.1-11), am recitit un capitol din Viața lui Iisus de Giovanni Papini. Am cules de acolo o percepție lucidă și suculentă asupra fiecărei fericiri mateene. Însă, după ce le lămurește pe fiecare în parte, autorul face și aprecieri generale asupra debutului Predicii de pe Munte. Spicuiesc mai jos câteva ilustre aprecieri:
Bogații, făloșii, îndestulații cu de toate, sângeroșii, nedrepții, bătăioșii, cei care râ, cei care nu simt foamea desăvârșirii, cei care năpăstuiesc și batjocoresc nu vor putea intra în Împărăția cerurilor. Nu vor putea intra până nu vor fi ei înșiși învinși, primeniți, schimbați în alți oameni. Cei care trec drept fericiți după părerea lumii, cei pe care-i pizmuiește, se ia după ei și-i admiră, sunt nebănuit mai depărtați de adevărata fericire ca ceilalți, pe care aceeași lume îi disprețuiește și nu-i poate suferi. Prin acest exultat preambul, Isus a răsturnat ierarhiile lumii; acuma, urmându-Și calea, va răsturna valorile vieții și nici o altă revalorizare nu va fi mai dumnezeiesc-paradoxală ca a Sa.