„O apropiere corespunzătoare de Hristos”

O

Într-o apropiere corespunzătoare de Hristos, toate abilitățile tale sunt date Lui. Rațiunea ta spune: „Doamne, Tu ești vrednic de toată acceptarea, Primul din zece mii; fericit este omul care Te găsește. Toate lucrurile dezirabile nu se pot compara cu Tine.” (…)

Gândirea dă deoparte toate șicanele și raționamentele pervertite, toate prejudecățile cu privire la Hristos și la căile Sale. Acum nu mai poate contesta și se hotărăște pentru Hristos în schimbul întregii lumi. Concluzionează că este mai bine să fii aici și vede o comoară atât de mare în acest ogor și o valoare atât de mare în această nestemată, încât merită totul (Mat. 13.44-46). „O, aceasta este răsplata cea mai mare care a fost vreodată oferită omului; acesta este remediul suveran pe care l-a pregătit îndurarea. El este vrednic de venerația mea, de alegerea mea, de dragostea mea, este vrednic să fie îmbrățișat, adorat, admirat pentru totdeauna.” (…)
Apoi voința cedează. Nu mai șovăie, ci este categoric hotărâtă: „Doamne, dragostea Ta m-a copleșit, M-ai câștigat, și eu voi fi al Tău. Vino, Doamne; mă deschid de bunăvoie pentru Tine; accept să fiu mântuit în felul Tău. Îți voi da orice, ba mai mult, îți voi da totul, numai să te am pe Tine.”
Memoria se predă lui Hristos: „Doamne, iată o vistierie pentru Tine; dau afară gunoiul acesta; pune înăuntru comorile. Îngăduie-mi să fiu un hambar al adevărului Tău, al promisiunilor și al providențelor Tale.”
Apare și conștiința: „Doamne, întotdeauna voi fi de partea Ta; voi fi secretarul Tău credincios. Voi trage semnalul de alarmă atunci când păcătosul va fi ispitit, și voi lovi atunci când Tu vei fi insultat. Voi mărturisi și voi judeca în favoarea Ta, voi îndruma în căile Tale, și nu voi îngădui niciodată păcatului să aibă liniște în sufletul acesta.”
Și emoțiile vin la Hristos: „O”, spune dragostea, „sunt bolnavă după Tine.” „O”, spune dorința, „acum am ce am căutat. El este dorința națiunilor; El este pâinea și balsamul meu – tot ce-mi doresc.

(Joseph Alleine, în cartea Oare sunt un creștin adevărat?,

Perla Suferinței, Suceava, 2010, p. 135)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.