Continuare de AICI:
Nu te dezaprob și nu i-aș dezaproba nici pe ceilalți, chiar dacă ar fi oaste și biserică, iar nu singuratici. Nu vă dezaprob, chiar dacă m-aș geme că trăiți într-o lume gata făcută – și care nu mai are ce face.
Pentru că aveți ce face. Aveți, tocmai pe linia cunoașterii. Ființa Domnului n-o puteți cunoaște și n-au cunoscut-o nici marii Părinți. Ființa lucrurilor încearcă s-o cunoască știința. Ființa ca ființă este de vreo 2500 de ani lotul gândirii filosofice. Ființa istorică, la rândul ei, o caută iarăși alți (ai citit vreuna din admirabilele cărți ale lui Mircea Eliade?).
Vouă vă e dată ființa omului. E datoria vostră să spuneți despre om ceva mai adânc și mai adevărat decât pot spune sărmana psihologie, sau biata antropologie și biata istorie. Se legaseră nedejdi de științele acestea, dar niciuna din ele n-a putut arunca în om sondele pe care le-a aruncat teologia, cândva.
Veți consimțim voi să vedeți în teologie o știință a omului? Veți înțelge să faceți din comunitățile voastre de dragoste comunități de cunoaștere? Veți consimți să nu spuneți nu unei lumi care urcă, sau să spuneți, ca vechii greci, un nu care să fie mai slab decât da?
Eu nu am a-ți da lecții. Spre capătul vieții, văd că nu știu mai mai nimic. Dar când mă uit îndărăt, văd că e ceva sigur până și într-o viață ca a mea: e bucuria. N-am avut parte de dreptate atunci când m-am bucurat. Omul e ființa care jubilează. Omul a făcut bucuria, și a văzut că e bună. Dar nu te poți bucura cu adevărat dacă nu ai cunoaștere, dacă nu ai deschidere în lumină, dacă oamenii suferă, dacă sunt strâmbați în jurul tău, dacă sunt adevăruri neștiute în jurul tău, dacă nu vibrezi de totă bogăția lumii tale, dacă nu te desfeți cu joaca asta exterioară a umanității din veacul nostru cu fluizii electrici și cu undele – dac nu știi tot și nu iubești tot.
Îmi vine atunci în minte că, dincolo de iubire și cunoaștere, ba cu ele cu tot, există o ordo guadii. Si-ți spun numai: Bucură-te și fă ce vrei!
(Finalul scrisorii trimise de Constantin Noica fiului său Rafail,
care tocmai se călugărise într-o mănăstire din România)