Religiozitatea valahului este un soi de budism atemporal, unde timpul a avut și mai are atâta răbdare. Religiozitatea miorițică nu-i decât o proiectare sentimentală a naționalismului, un fel de dedublare în plan metafizic al sentimentului național. Religiozitatea noastră este copia fidelă a valahismului nostru. Suntem religioși în măsura în care suntem români. Sentimentul religios la români a fost, tot timpul, legat de sentimentul național. Românii n-au cunoscut magia occidentală, cu savantele sale evoluții, nici ezoterismul oriental. La noi magia n-a depășit stadiul mahalalei și ea nu a urmărirt să transforme metalul în aur, ci a fost legată de banalele activități de zi cu zi ale țăranului sau târgovețului, departe de piatra filosofală. Ștefan cel Mare n-a fost un sfânt, nici Matei Basarab ori Vasile Lupu.
(Din Ortodoxia mioritică,
de Romeo-Valentin Muscă, Pallas, Focșani, 2006, p. 15)