La cumpăna dintre ani, Dr. Rowan Williams, arhiepiscopul de Cnaterbury, a adus aminte englezilor de puterea Sfintei Scripturi. Au trecut peste patru secole de când Regele James a comandat versiunea ce-i poartă numele. Sunt patru secole în care multe alte traduceri și ediții ale Bibliei au apărut în Marea Britanie. S-au făcut actualizări de tot felul, mai mult sau mai puțin reușite. King James Bible a rămas totuși cea mai îndrăgită versiune. Chiar dacă neologismele își cer drepturile și în spațiul anglofil, această ediție a Bibliei continuă să fie utilizată mai cu seamă în spațiul liturgic.
Proiectul acestei traduceri a început în anul 1604, iar editarea a avut loc la 5 mai 1611. Regele James I care a comandat celebra versiune a devenit monarh al Angliei și Irlandei în 1603. Avea să conducă destinele imperiului până la vârsta de 58 de ani (când se stinge prematur). Istoricii moderni văd în el un rege serios și extrem de atent cu responsabilitățile ce-i revin. A fost chiar un erudit, el însuși scriind două opere însemnate. De-a lungul timpului a fost considerat cel mai înțelept nebun din creștinătate. Foarte posibil să fie o aluzie la diferite excentricități ale sale, dar și la maniera nonconformistă în care acționa. Una peste alta, iată omul de care s-a folosit Dumnezeu – în voia Lui permisivă – pentru a crea un cadru favorabil textului sacru. El și-a asumat pe bună dreptate ediția cu pricina, încununându-și astfel o domnie cu vizibile accente culturale.
Aș compara-o cu Versiunea Dumitru Cornilescu. Deși stăm mult mai precar cu rigoarea filologică aplicată textului scriptural, această versiune rămâne cea mai aproape de suflet. Deși sunt conștient de multe neajunsuri etimologice a traducerii Cornilescu, nu mă văd deocamdata utilizând public o alta. Lucrez comparativ în studiul personal și nu aș concepe să nu consult tot felul de versiuni moderne ale Bibliei. Dar, pe de altă parte, nu concep să citez în public alt text decât varianta Cornilescu. Avem în el anumite expresii care conservă delicatesele limbii române cum nici o altă traducere n-o reușește. Probabil este un destin ca acele traduceri fidele textului original să nu fie atât de atrăgătoare în planul esteticului.
Să-i urăm și noi viață lungă versiunii King James. Merită din plin alte secole de viață și merită să fie îndrăgită, studiată și predicată. Este una dintre cele mai nobile ediții de Biblie de la Gutenberg încoace.
O traducere care să poată fi folosită și înțeleasă după 400 de ani înseamnă un act cultural cu totul deosebit. Este de evidențiat: valoarea traducerii (a traducătorului), a inițiatorului (patronul spiritual, Regele), dar mai ales a culturii în care ,,s-a scăldat”. Aceea este o cultură veritabilă, căci a produs progres.
Fără îndoială. Longevitatea acestei versiuni îi confirmă din plin calitatea.