Greu veți găsi o pictură mai bine exploatată din punct de vedere politic. Jurământul Horaților – găzduită generos de Muzeul Luvru – are o istorie aparte. Până să iasă din mâna pictorului Jacques-Louis David, ea avea deja o soartă pecetluită. Realizatorul ei era pătruns adânc de spiritul Revoluției Franceze, iar arta i va servi acestei cauze. Propagandist de primă clasă, el va termina tabloul în 1784, alegând ca temă o scenă tragică din istoricul roman Titus Livius.
Ne sunt înfățișați trei eroi din Roma antică, făcând un jurământ în fața tatălui lor, înainte de luptă. La nevoie aveau să-și dea viața pentru țara lor. Priviți cum femeile din familie stau pe margine, îngrijorate, dar nepugincioase. Mesajul subliminal indică spre bărbăție, eroism și patriotism dus până la extermă. Pictorul spera ca aceste imagini, care descriu anumite virtuți civice, să înflăcăreze sufletele luptătorilor pentu libertate de tip republican. Se dorea o societate de eroi, oameni care să creeze o lume nouă, care să calce în picioare vechea aristocrație, regalitatea și tiparele tradiționale. Tabloul este poate cea mai bună reprezentare artistică a idelor lui Jean Jacques Rousseau. O nouă orânduire mijea să apară, unde fraternitatea, libertatea și egalitatea erau conceptele forță.
După cum deja știm, Revoluția Franceză a fost pe alocuri mult mai necruțătoare decât regimurile anterioare. Brutalitatea și violența ce-au cultivat-o promotorii ei au lăsat un gust amar. Și totuși, revenind la pitură, un observator geman din epocă spunea: „La petreceri, în cafenele și pe străzi… nu se vorbea decât despre David și Jurământul Horaților. Nici o afacere de stat din Roma antică și nici o alegere de papă din Roma recentă nu au stârnit vreodată sentimente mai puternice.”
Iată cum propaganda are nevoie de imagini ale trecutului. Nimic nu este întâmplător. Totul trebuie să conțină un mesaj puternic și coerent. Ușor asimilabil și energizant. Adesea artiștii au căzut și ei pradă unor asemenea manipulări dar, poate, spre deosebire de alții au fost mult mai sinceri în naivitatea lor. Se va naște conceptul de stat modern, un concept pe care-l moștenim și azi. Se vor pune bazele unor utopii ce vor naște – prin ricoșeu – totalitarismelor recente. Și când te gândești că o astfel de pictură (alături de altele) au avut o asemenea vocație istorică…