Este pregătită umanitatea pentru o transformare a conștiinței, o înflorire interioară atât de radicală și profundă încât, în comparație cu ea, florile oricât de frumoase ar fi fiind, nu sunt decât o palidă reflexie? Pot ființele umane să-și piardă densitatea minților lor condiționate, pentru a deveni asemenea cristalelor și pietrelor prețioase, ca să spunem așa, transparente față de lumina conștiinței? Pot ele sfida atracția gravitațională a materialismului și materialității, ridicându-se deasupra identificării cu forma care menține egoul în viață și care le condamnă să fie prizoniere propriei lor personalități?
(Eckhart Tolle)