Hasidismul – un fenomen social

H

Hasidismul este ultima expresie a misticii iudaice şi, probabil, mişcarea evreiască cea mai cunoscută. În centrul ei stă figura emblematică a unui Mesia. Ce este Mesia? Este alesul, Cel Aşteptat pentru Mântuire. În secolul al XVII-lea, la Smirna, în faţa unei mulţimi delirante, Sabbathai Zwi s-a proclamat Mesia al poporului Israel. Meritul real este însă al unui ucenic de-al său, Nathan din Gaza (1644-1680), un iluminat care putea citi secretele sufletului. Acesta a văzut în Zwi pe Mesia. Tot el a asigurat teologia mişcării şi i-a coordonat răspândirea. Mişcarea – sfârşită cu convertirea lui Sabbathai Zwi la islamism – a sfârşit prin a dezintegra ortodoxia iudaică. Hasidismul profera un sabbatianism moderat.
După alte surse, hasidismul ar fi apărut în Polonia şi Ucraina, la jumătatea secolului al XVIII-lea. Acestea erau regiuni în care Mesia a avut un impact deosebit. Personalitatea socială în jurul căreia a luat fiinţă acest formidabil curent social a fost Israel ben Eliezer (1698-1760). A fost supranumit „Stăpânul Numelui Bun” sau „Cel ce cunoaşte tainele Numelui lui Dumnezeu”.
Hasidismul încerca să facă accesibile omului de rând misterele Cabalei. Învăţătura cabalistică ajunge să fie prezentă în cuprinsul întregii comunităţi, cu condiţia de a fi primită. Evident, subtilităţile teologice şi religioase nu au fost înţelese, dar Cabala a cunoscut diverse versiuni populare. Nu doctrina, ci personalitatea Maestrului contează. În joc era acum modelul omului sfânt, care va salva Israelul. Se transmite secretul căii mistice de la individ la comunitate. Avem de-a face cu o socializare a escatologiei. Trăirea şi fervoarea religioase au cuprins întreaga comunitate. Povestirile hasidice (M. Buber) joacă acum un rol capital în viaţa comunităţilor religioase. În centrul lor se află ţadicul – un fel de guru.
Astăzi, adepţii hasidismului reprezintă versiunea ultraortodoxă a iudaismului. Evreii hasidimi sunt uşor de recunoscut graţie vestimentaţiei specifice şi stilului de viaţă unic: poartă paltoane negre şi zulufi, păr lung, mantii şi pălării cu boruri largi. Pe lângă versiunea ultraortodoxă a iudaismului, mai există astăzi şi alte variante ale asumării şi practicării religiei evreieşti.

(Fragment din Sociologia religiilor. Credinte, ritualuri, ideologii, de Nicu Gavriluță)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.