Hasidismul este ultima expresie a misticii iudaice şi, probabil, mişcarea evreiască cea mai cunoscută. În centrul ei stă figura emblematică a unui Mesia. Ce este Mesia? Este alesul, Cel Aşteptat pentru Mântuire. În secolul al XVII-lea, la Smirna, în faţa unei mulţimi delirante, Sabbathai Zwi s-a proclamat Mesia al poporului Israel. Meritul real este însă al unui ucenic de-al său, Nathan din Gaza...
Specificul închinării în Sinagogă a constat în trei elemente: lauda, rugăciunea și învățătura. Întrucât se consideră că modul în care Pavel înțelegea închinarea creștină, în special în Corint (1Cor. 12-14), include aceste aspecte, merită să revenim pentru a observa accentele principale. Lauda. Serviciul de deschidere pe tonul laudei corporative. Principiul talmudic ulterior este enunțat astfel:...
Folosit cu precădere în Grecia antică, amficționia descrie o uniune/asociere de triburi sau orașe-state, grupate întotdeauna în jurul unui sanctuar comun. În afara elementului religios, nimic nu aduna respectivele triburi laolaltă, ba dimpotrivă existau o mulțime de diferențe. După aceeași logică, unii comentatori ai Vechiului Testament s-au referit la cele 12 seminții ale lui Israel cu acest...
„În nord se constituie regatul lui Israel, mai mare și mai puternic, mai târziu având capitala la Samaria, nou constuită de regele Omri, fiind ca o capitală fără tradiție: unde, potrivit unor istorici de astăzi se tindea mai puțin spre un ideal regal dinastic și mai mult spre un ideal regal carismatic (monarhia era înțeleasă ca un contract liber între popor și bărbatul desemnat de Yahwe); unde...
Matca iudaică a creștinismului nu mai este un secret pentru nimeni. E suficient să citești Noul Testament și să simți substratul evreiesc al fiecărui detaliu. Isus se mișcă în acest spațiu, iar apostolii se vor lovi și ei de aceeași paradigmă în încercarea de-a evangheliza întreaga lume. Evreitatea de care creștinismul se va desprinde ca o noutate absolută este, totuși, un fel de umbră care arată...
Ierusalimul era un oraș de pelerinaj, în care se practica pe scară largă sacrificarea animalelor. Parada nesfârșită de oi, capre și vaci duse spre comercializare sau măcelărite, ca să nu vorbim de cele folosite pentru hrană, trebuie să fi lăsat străzile din jurul Templului într-o mizerie de nedescris. Iar după sacrificare, cea ce rămânea trebuia să fie dus undeva. Leșurile aveau să fie aruncate...
Cum este oare îngăduit, ca pe unele din făpturile lui Dumnezeu, create spre trebuința oamenilor, să le primești ca bine făcute, iar pe altele să le arunci, ca nefolositoare și de prisos? Nu este oare o lipsă de credință să învinuiești pe Dumnezeu că împiedică să se facă bine în ziua sâmbetei? Nu merită oare să-ți fați joc de cel ce se mândrește cu ciunitrea trupului, ca de o mărturie de alegere...
Vrând-nevrând, prin simpla lectură a Bibliei și prin strădania unei vieți pioase, ajungem în preajma culturii iudaice. Nu-L putem înțelege pe Isus și nici pe apostoli, fără a pătrunde cutumele evreiești. Dintre acestea, alegem să vorbim azi despre Amidah. Este secțiunea cea mai importantă a rugăciunii de dimineață, amiazi și seară din sânul iudaismului. E un fel de coloană vertebrală a...
Această zi se deschide cu blestemarea smochinului (Mc. 11.12-14). Era dimineață, iar Isus parcurgea drumul dintre Betania și Ierusalim. Episod bizar din perspectiva interpretării imediate, smochinul trebuie citit în cheie simbolică. El devine o metaforă a uscăciunii lui Israel. Apatia și rebeliunea se instalaseră demult și la cel mai înalt nivel. Peste doar câteva ore Isus se va confrunta...
Dezbaterea datează de peste două secole. Istorici, antropologi și geneticieni au transformat subiectul în principala lor preocupare. Cercetările au mers când într-o direcție când în alta. Teza de pornire – revocată acum – susține că 50.000 de evrei au început să migreze la sfârșitul Evului Mediu din regiunea germană Renania spre Europa de Est. O astfel de explozie demografică ar fi...