Alain de Botton mărturisește undeva: Serile de duminică mă întristau dintotdeauna, mementouri ale morții, treburilor neterminate, vinovăției și pierderii. Avem aici o viziune terifiantă a sfârșitului de săptămână. Pentru renumitul filozof britanic, duminica este un timp al bilanțului. Este ceasul socotelilor când, cu înfrigurare, îți dai seama câte-au rămas nefăcute. Mai mult, îți dai seama câte trebuie să le înghesui în noua săptămână.
Și totuși, duminica este un timp al redefinirii. Întrerupți din alergarea zilnică, putem cu această ocazie să ne autoevaluăm. Să urcăm pe cântarul dreptei judecăți și să ne analizăm fără cruțare. Să vedem, da, cele nefăcute; însă în aceeași măsură să bifăm și cele realizate. Viața unui om însumează atât un spectru cât și celălalt. Pe ambele trebuie să le punem în cântar.
Desigur, riscăm să cădem în extreme. Fie să bravăm nejustificat, fie să ne deprimăm dramatic. Echilibrul ar fi undeva pe la mijloc. Dozându-ne simțul măsurii așa cum se cuvine, să devenim cu adevărat realiști. Sigur că vor rămâne mereu lucruri de la o duminică la alta, așa cum este adevărat că pe unele le isprăvim între timp. Să fim, așadar, rezonabili.