File de istorie (4)

F

usaLa 31 octombrie 1517, Martin Luther țintuia cele 95 de teze pe ușa catedralei din Wittenberg. Scrise în limba latină, ele chemau la dezbatere asupra validității indulgențelor promovate în Biserica Romano Catolică. Până azi luteranii sărbătoresc această zi considerând-o, pe bună dreptate, Ziua Reformei. Alegerea zilei de 31 octombrie n-a fost deloc întâmplătoare. Catolicismul serba în duminica următoare (1 noiembrie) Sărbătoarea Tuturor Sfinților, iar biserica din Wittenberg găzduia câteva moaște celebre la acea vreme. Luther a mizat pe faptul că mulți oameni vor trece pragul lăcașului de cult și astfel, pentru cei știutori de latină, ar fi fost la îndemână să afle mesajul afișat.

Deși acea ușă nu mai există – ea dispărând în condiții neelucidate din punct de vedre istoric – puteți observa actuala intrare ce a făcut istorie la acea vreme. Prin afișarea tezelor, fără să-și dea seama, Luther a produs o întreagă mișcare în spațiul germanic și nu numai. Faptul acesta a atras excomunicarea reformatorului – în anul 1520 – , iar urmașii lui aveau să pună bazele Bisericii Luterane.

Așadar, sărbătoarea este comemorată liturgic în cea mai apropiată duminică (de 31 octombrie), culoarea sacră este cea roșie, iar totul începe cu imnul lui Martin Luther: Cetate tare-i Dumnezeu. Solemnitatea acestei sărbători anuale a transformat-o în așa-numitul Festival al Reformei, o ocazie prin care landurile luterane ale Germaniei își promovează valorile tradiționale.

Ca o ironie a istoriei, Ziua Reformei a fost dublată de Holloween, o sărbătoare dubioasă și cu un puternic accent ocult. Cei mai mulți dintre contemporani sunt cuprinși de frivolitatea celei de-a doua sărbători – mult mai larg răspândită și mai bine promovată mediatic – , ignorând uneori până la necunoaștere însemnătatea Reformei Protestante. Acesta răsturnare de sens e numai una dintre multe altele pe care, la timpul lor, le vom semnala pe aici.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.