Aceste case pustii „vorbesc” despre una dintre cele mai sinistre zile din istoria Africii de Sud. Ele alcătuiau cândva locuințele unor țărani harnici, dintr-o comună din nord-vestul Guyanei. Ținuturi așezate, comunități bine rânduite, în care fiecare își vedea de ale lui, până când și-a făcut apariția Jim Jones. Acesta a întemiat o mișcare numită Templul Popoarelor și a militat împotriva rasismului. Fiind de factură creștină și promovând idei la mare căutare în acea vreme, această mișcare s-a bucurat de o largă adeziune. Majoritatea cetățenilor afroamericani au aderat la ea, după ce liderul făcuse un tur de forță în Statele Unite.
Ei bine, la 18 noiembrie 1978, maestrul a îndemnat sute de adepți să comită o sinucidere în masă. De fapt, ei trebuiau să mănânce fructe otrăvite cu cianură, iar cei care au refuzat – puțini la număr – au luat otrava sub amenințare armată. Unii dintre ei, vrând să fugă, au fost omorâți prin împușcare. În total, au murit într-o singură zi nu mai puțin de 913 oameni, dintre care 276 erau copii. După aceștia toți, Jim Jones s-a sinucis cu propria armă, lăsând în urmă una dintre cele mai sângeroase zile din istoria continenului african.
Întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, fanatismul are urmări fatale. Împănat cu idei creștine cel mai adesea, rostit cu un patos irezistibil, fanatismul cere totuși un tribut uriaș. Multele exemple cu sincucideri în masă, dar și recentele atentate pariziene sunt argumente logice în această direcție. Merită însă a le aminti cu speranța că nu se vor mai repeta, că semenii noștri vor căuta să vadă esențialul din lucruri și să se întoarcă spre adevăratul Dumnezeu.