Isus a fost meșteșugar întru cele pământene, mai înainte de-a fi Făuritor de suflete; a fost sărac, mai înainte să-i cheme pe calici la ospățul împărăției Sale. Nu S-a născut printre avuți, într-o casă bogată, într-un pat așternut cu puf și purpură. Coborâtor dintr-un Rege, trăiește în dugheana unui lemnar; Fiu al lui Dumneze, S-a născut într-un staul. Nu face parte din tagma celor mari, din...
Trupul rănit al lui Hristos se odihnea în sfârșit pe un pat de mirodenii, în stânca din livadă. Dar duhu-I, desferecat de greoaia povară tinoasă, nu se odihnea. Le împărtășise celor vii voiasa Veste Bună și-L răsplătiseră cu moartea; acum trebuia să le-o împărătșească celor morți, care de veacuri și de milenii o așteptau în adâncimea Șeolului. (…) Pentru aceștia câțiva, arvune de sfințenie...
Răsuflarea lui Isus se face tot mai gâfâită. Pieptul i se umflă în opintiri canonite, ca să soarbă un strop de aer mai mult; capul îi zvâcnea de usturimea cuielor; inima-i bătea cu răbufneli întețite ce-L zguduiau, mai mai să-L smulgă de pe cruce; frigurile însetate ale răstigniților îi ardeau toate mădularele, de parcă sângele din vine I s-ar fi schimbat în foc. Trupul încordat în acea...
Acum e singur, singur în noapte, singur între oameni, singur în fața lui Dumnezeu. Acum poate să-Și arate slăbiciunea fără să roșească. La urma urmelor e și om, om din carne și sânge, om care răsuflă și umblă, om care știe că nimicirea I se apropie, că I se va strica unealta trupului, carnea-I va fi străpunsă, sângele-I se va prelinge pe pământ. (…) Orice erou e totdeauna singurul treaz într-o...
Isus urcă la Templu ca să nimicească Templul. Le va lăsa romanilor lui Titus truda de a-i dărâma zidurile, de a-i sparge pietrăria, de-a pune foc clădirilor, de a-i prăda bronzul și aurul, de-a schimba în grămezi de pietre fumegânde măreața cetățuie a lui Irod. Dar Isus nimicește, a nimicit avuțiile pe care Templul cel trufaș le tot scoate-n văzul oamenilor, cu pietrele așezate una peste alta...
Paștele se apropie. Cea din urmă săptămână, care nu va mai avea sfârșit, e gata să înceapă. (…) Și începe coborârea în lumina soarelui și a slavei, printre crengile proaspăt tăiate, în mijlocul cântărilor bunelor nădejdi. (…) Cerul, larg deschis către zarea zărilor, era de-o albăstrime nelumească: văzduh smălțat cu crini, sclipitor și înviorător ca făgăduința ochiului lui Dumnezeu. Stelele nu se...
Continuare de AICI: Nu mai sunt monarhii, nici chiar republici. Toate orânduirile nu-s decât podoabe și păreri. Plutocrația și Demagogia, surori în duh și țintă, se ceartă de la stăpânirea asupra hoardelor gata de răscoală, rău slugărite de Mediocritatea lefegie. Iar, până una alta, peste amândouă tagmele ce se războiesc, Coprocrația, realitate efectivă și necontestată, a îndoit grumajii...
Continuare de AICI: Omenirea, vreme de patru ani încheiați, s-a împroșcat cu sânge, spre a se hotârî cine avea să aibă parte de răzorul cel mai mare și de punga cea mai plină. Slugile lui Mamon l-au izgonit pe Caliban în nesfârșite șanțuri potrivnice, ca să se îmbogățească mai mult și să-i sărăcească pe dușmani. Dar această cumplită încercare n-a folosit nimănui. Mai calici ca la început, mai...
Continuare de AICI: Ci Tu, de-una, toate iertatu-le-ai. Știi prea bine, Tu care fost-ai printre noi, ce zace în adâncul firii noastre nenorocite. Suntem zdrențe netrebnice, frunze nestatornice și vremelnice, călăi ai noștri înșine, copii lepădați de pântec înainte de vreme, tăvăliți în rele ca pruncul înfășat în scutece neprimenite, ca bețivanul căzut în vărsătură, ca înjunghiatul întins în...
Continuare de AICI: Știi ce mare-i nevoia pe aceste vremuri de privirea și Cuvântul Tău. Preabine știi că o privire de-a Ta ne poate răvăși, ne poate schimba sufletul; că glasu-Ți ne poate ridica din murdăria nesfârșitei noastre păcătoșenii; mai bine ca noi știi, mult mai adânc decât noi, că venirea Ta nu dă pas și răgaz, în aceste timpuri ce nu Te mai cunosc. Venit-ai cea dintâia oară ca să...