Eticheta

patristică

p

Mană din cer

Dar eu spun că și astăzi Domnul plouă mană din cer. Căci cerești sunt aceste spuse care ni s-au citit, și de la Dumnezeu au coborât cuvintele care ne-au fost citite cu voce tare, și de aceea noi suntem cei care am primit o astfel de mană: nouă mereu ni se dă mană din cer. Acei nefericiți se tânguiesc, suspină și se consideră nenorociți fiindcă nu sunt vrednici să primească mană, așa cum au primit...

Evanghelicul și patristica: o întâlnire necesară

Teologia primelor secole (exceptând cărțile canonice) este intimidantă mai ales pentru evanghelici. Proveniți – la prima sau a doua generație – din mediul bisericilor istorice (Ortodoxă sau Catolică), mulți dintre noi avem o relație delicată cu scrierile așa-numiților Părinți ai Bisericii. Faptul acesta are avantaje și dezavantaje. Dintre avantaje am putea menționa un atașament mai...

Rugăciunea săptămânii (91)

Mare ești Tu, Doamne, și preavrednic de laudă: mare este puterea Ta și înțelepciunea Ta e nemăsurată; iar omul, părticică a zidirii Tale, pretinde să Te laude, tocmai el, care, înveșmântat în firea-i muritoare, poartă cu sine mărturia păcatului său și mărturia că Tu le stai împotriva celor mândri. Cu toate acestea, omul, părticică a zidirii tale, vrea să te laude. Tu însuți îl îndemni la aceasta...

Psalmii în viziunea lui Vasile cel Mare

Într-adevăr, altceva ne învață Profeții, altceva ne învață Istoricii, altceva Legea, altceva Proverbele. Cartea Psalmilor însă cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor din toate. Ea proorocește cele viitoare, face aluzii istorice, dă legi pentru viață, arată ce trebuie să facem și ce să spunem. Într-un singur cuvânt, este o adevărată comoară de învățături bune, punând la îndemâna...

Despre creștinismul globalizant

La început se numea Calea credinței (Faptele Apostolilor 9.2), apoi s-au numit creștini (în Antiohia – Fapte. 11.26). Cu timpul, în scurgerea secolelor, acea mișcare populară prigonită de iudei și de păgâni, avea să capete numele stabil de creștinism. Datorită fărâmițării doctrinare ulterioare, multe confesiuni urmau să se dezvolte din aceeași rădăcină, ceea ce-i face pe istoricii moderni...

Sărbători cu Isus!

Isus S-a făcut copilaș, pentru ca tu să devi om perfect. El a fost înfășat în scutece, pentru ca tu să fii eliberat de lanțurile morții. A stat în grajd, pentru a te pune pe tine pe altare. A venit pe pământ, pentru ca tu să atingi stelele, Și nu a găsit loc, pentru ca tu să ai locuință în ceruri. El, deși era bogat, s-a făcut sărac, Pentru ca noi să devenim bogați. Cu aceste cuvinte –...

Apărarea credinței în secolul II

Apologeții dornici să proclame și să apere creștinismul bisericilor s-au bazat în toate privințele pe Vechiul Testament, au subliniat universalismul revelației creștine și au rămas fideli eshatologiei tradiționale. Ei au respins gnosticismul și au văzut în forța morală pe care credința i-o dăruiește celui necultivat principala dovadă a autenticității acestei credințe. Dar dornici să prezinte...

Rugăciune (83)

Dumnezeule al virtuţilor, fă-ne iarăşi precum am fost, arată-ţi faţa către noi şi vom fi mîntuiţi. Căci oriîncotro s-ar îndrepta, sufletul omului nu va găsi decît dureri dacă se va agăţa de altceva decît de Tine, chiar dacă s-ar agăţa de lucruri frumoase, dar situate în afara Ta, Doamne, şi în afara sufletului însuşi. Aceste lucruri frumoase nu ar fiinţa dacă nu ar primi fiinţă de la Tine. Ele se...

Rugăciune (79)

Dă-mi, Doamne, putinţa de a şti şi de a înţelege dacă trebuie mai întîi să te invoc ori să te laud, să te cunosc, mai întîi, ori să te invoc! Dar cine te va invoca fără să te cunoască? Căci cel care nu te cunoaşte poate invoca pe altcineva în locul tău! Sau, mai degrabă, nu eşti tu invocat tocmai pentru ca să fii cunoscut? Cei care-L caută Îl vor găsi, iar cei care-L găsesc Îl vor lăuda...

„Un fluviu neîncetat de lucrări‟

Destinul Sfântului Augustin, așa cum l-a schițat el însuși în excepționala sa autobiografie, este un destin exemplar, căci pornește de la o tinerețe petrecăreață și desfrânată, trece prin erezia maniheismului, erezie de oameni subțiri, erezie de esteți rafinați, trece apoi la ucenicie pe lângă Ambrozie de Milan, suferă influența pietății feminine a mamei sale Monica și ajunge în fine la o...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.