Mare ești Tu, Doamne, și preavrednic de laudă: mare este puterea Ta și înțelepciunea Ta e nemăsurată; iar omul, părticică a zidirii Tale, pretinde să Te laude, tocmai el, care, înveșmântat în firea-i muritoare, poartă cu sine mărturia păcatului său și mărturia că Tu le stai împotriva celor mândri. Cu toate acestea, omul, părticică a zidirii tale, vrea să te laude. Tu însuți îl îndemni la aceasta, făcându-l să-și afle desfătarea în lauda ta, căci pentru Tine ne-ai creat și neliniștită e inima noastră până ce nu-și află odihna în Tine.
(Augustin)