Eticheta

patristică

p

Lucrarea și smerenia

Rugăciunea nu stă numai în repetarea unor cuvinte, ci în mișcări spre Ființa [dumnezeiască] țâșnind din adâncurile inteligenței. Meditând necontenit la ele, gândirea e din când în când transformată privindu-le plină de mirare, mișcările ei fiind unite cu Duhul, și Îl scrutează pe Dumnezeu îndeaproape în chip de nespus. Fericit cel care știe să stea necontenit la ușa Lui fiind nu va fi rușinat. Nu...

Petru și Pavel: modele de răbdare

Să îi punem înaintea ochilor noștri pe bunii apostoli: pe Petru, care, din pricina rivalității nedrepte, nu una, nici două, ci mai multe chinuri a suferit și, astfel, dând mărturie, s-a dus către locul de slavă ce i se cuvenea. Din rivalitate și vrajbă, Pavel a primit premiul pentru răbdarea [sa]. După ce a purtat de șapte ori lanțuri, după ce a fost pus pe fugă, după ce a fost bătut cu pietre...

Subtilitățile bătăliei spirituale

Noi nu trebuie să ne temem numai de persecuții și de atacurile fățișe destinate să coboare și să prăbușească pe servitorii lui Dumnezeu. E mai ușoară paza, când primejdia se vede și sufletul se pregătește din timp de luptă, când adversarul se declară ca atare. Dar este mai periculos și mai de temut dușmanul, când se strecoară nevăzut, când ascuns sub masca înșelătoare a păcii, se târăște ca un...

Răbdarea lui Hristos

Dumnezeu rabdă să se nască în pântecele Maicii Sale. Născut, acceptă să crească și crescut nu ține să fie recunoscut, ci disprețuindu-Se pe Sine este botezat de robul Său și respinge doar cu vorbele atacurile ispititorului. Când lui Dumnezeu S-a făcut propovăduitor, învățând pe om să scape de moarte, acordându-i în scopul mântuirii iertare pentru răbdarea rănită, nu s-a certat, n-a strigat și n-a...

Navigând spre limanul mântuirii

Pe măsură ce înaintăm în citirea Scripturii ne întâmpină taine tot mai multe. Dacă apuci calea mării pe o corabie mică, te temi mai puțin când ești aproape de țărm, dar pe măsură ce te îndepărtezi în largul mării, se ivesc o mulțime de temeri și bănuieli, urcând și coborând pe valurile care se umflă și scad, o copleșitoare spaimă pune stăpânire pe suflet și tremuri de groază la gândul că ți-ai...

Dionisie Areopagitul în interpretarea lui Vladimir Lossky

Dionisie distinge două posibile căi teologice: una procedează prin afirmații (Teologie catafatică sau pozitivă), iar cealaltă prin negații (Teologie apofatică sau negativă). Cea dintâi ne duce la o anumită cunoaștere a lui Dumnezeu, dar este o cale imperfectă. Calea perfectă, singura cale care e potrivește când e vorba despre Dumnezeu, Care în natura Sa nu oate fi cunoscut, este cea de-a doua...

„Nu ca să rodească de aici un folos duhovnicesc, ci ca să fie admirați de către cei care îi ascultă”

Faptul de a vorbi sau a grăi despre Dumnezeu și a cerceta cele ale Lui și a face exprimabile cele inexprimabile și arăta ca înțelese pentru toți cele neînțelese n-ar putea fi decât indiciul unui suflet îndrăzneț și cutezător. Și acest lucru îl pătimesc nu numai câți rostesc pe de rost și cercetează cu curiozitate cele grăite odinioară și așternute în scris împotriva ereticilor de către...

„Când sufletul se desprinde de trup”

La cumpăna anului 400 a trăit unul dintre cele mai controversate personalități creștine: Teofil al Alexandriei. A deținut funcția de patriarh (al Alexandriei), a fost inteligent și ambițios, a luptat pentru apărarea dreptei credințe. Pe de altă parte, biografia lui este marcată de contradicții. Aminim doar poziția extrem de favorabilă din prima parte a vieții pentru ideile lui Origen (apărându-i...

Despre postire și postitori

Înțeles într-o varietate de feluri, postul creștin are istoria lui. S-au scris deja cărți pe marginea acestui subiect, iar investigațiile continuă. Orice nouă informație e prețioasă și se pune, precum o piesă de puzzle, în tablou. Se discută despre veridicitatea postului, despre originile lui, dar și despre modalitățile de postire: total (negru, fără nimic) sau parțial (cu apă). Chiar și lungimea...

Despre bunicie

Stelianos Papadopoulos povestește în lucrarea sa Viața Sfântului Vasile cel Mare cum, pe când era încă un compilandru, acesta s-a bucurat de celebra lui bunică. Este vorba de Macrina, una dintre cele mai cunoscute femei creștine din primele secole, „marea personalitate care a influențat și propriu-zis format trei generații ale familiei.” (p. 16). Împreună cu soțul ei, Macrina a purtat crucea...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.