Există în opera oricărui gânditor autentic o perspectivă centrală, integratoare, un nucleu generator al viziunii sale asupra lumii, perspectivă sau nucleu legate nu numai de o concepție proprie, mai mult sau mai puțin originală, dar și de o anume disciplină intelectuală, considerată preferențial drept o disciplină-pilot, cu valoare hermeneutică fundamentală sau cu mare putere de cuprindere a...
La 17 martie 1941 se stingea, la Cannes, unul dintre cei mai mari diplomați ai României: Nicolae Titulescu. A fost diplomat, jurist, profesor, politician, în repetate rânduri Ministru de Externe, membru al Academiei Române și președinte al Ligii Națiunilor. S-a născut la Craiova ca fiu al unui avocat, petrecându-și copilăria pe moșia tatălui său, Ion Titulescu, în Titulești. Între 1893 și 1900...
Nimeni nu se poate detașa, izbăvitor, de presiunea imediatului. Concretețea vieții este o dominantă care – până și în cele mai nostalgice momente – ne readuce, oarecum, cu picioarele pe pământ. Existența fiecăruia dintre noi presupune o bună adaptare la realitatea înconjurătoare. Aici includem și relațiile interpersonale în care suntem implicați, o zonă atât de dinamică și...
La 3 martie 1904 se năștea, în București, economistul, filologul, teologul și publicistul Mircea Vulcănescu. Clasele primare le-a absolvit în Capitală, gimnaziul la Iași și Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupației germane), iar liceul l-a urmat la Galați și București. Asistăm la o copilărie tumultoasă, atinsă deja de trepidațiile politice ale vremii. De foarte tînăr și-a descoperit dexterități...
La 21 februarie 1805 se năștea eruditul transilvănean Timotei Cipariu. Lingvist, pedagog, filozof, istoric, teolog și orientalist, Cipariu a fost unul dintre cei mai proemineți dintre intelctualii vremii. Membru fondator al Academiei Române, a fost supranumit Părintele filologiei românești, datorită contribuțiilor aduse în acest domeniu. Și-a făcut toate studiile la Blaj, cele gimnaziale...
Octavian Goga a scris, se pare, mai multe jurnale. Într-unul dintre ele, care acoperă anul 1916 și scris sub forma unei spovedanii, Goga își arată dezgustul profund pentru clasa politică de atunci. Când am dat peste fragmentul cu pricina, m-am gândit că tare bine se mai potrivește și în 2014. Afirmațiile lui trebuie să le punem, totuși, în contextul potrivit. Ele trădează anumite răfuieli...
”Ziua bună se cunoaște de dimineață” – spune un proverb. Este însă o expresie a obsesiei pe care o avem noi, oamenii, pentru începuturi. ”În viață, spune vocea înțelepciunii populare, este important să începi cu dreptul”. Iar primul sfat care i se dă unui copil în prima zi de scoală este „ai grijă să fii luat de bun de la început.“ Începutul are o aură magică, iar uneori trebuie marcat...
Continuare de AICI: În 1952, obosit fizic, mintal vesel, puşcăriaş politic vechi, sepulcral, macerat ca un sfânt bizantin de cea mai proastă execuţie, urcând în zdrenţe, mi-am amintit, la mijlocul dealului, de locul de la Văcăreşti, unde întâlnisem pe monah, şi-i aruncasem floarea inimii mele în coşul gol, cu care cărase alimentele pentru clienţii mei şi ai altora, care nu erau, în nici un caz...
Continuare de AICI: Vladimir Ghika recolta inimi, alinând foamea, frigul şi sufletele anxioase ale deţinuţilor. Floarea inimii mele i-am aruncat-o şi eu, fără să ştie, într-o dimineaţă, în coşul gol cu care pogora de pe dealul puşcăriei Văcăreşti, din Bucureşti. Retrăiesc momentul patetic. Eu coboram cu maşina: fusesem să-mi revăd o clientă politică între zăbrele, dornică să-şi perfecteze...
Era sfârșitul anului 1935. Erau zile geroase și nămeți mari. Europa se întuneca sub auspiciile unui alt război. Nu peste mult timp urma să înceapă cel de-al Doilea Război Mondial. În acele vremuri de răstriște, Mircea Vulcănescu găsește resurse să scrie despre Întruparea Domnului. Își intitula eseul Crăciun 1935, din care vă oferim câteva fragmente. Îmbinând ritmul nădejdii omeneşti în rânduiala...