Hery Wadsworth Longfellow spunea cândva: Duminica este încheietoarea aurită care strânge la loc zilele săptămânii. Iată o afirmație interesantă, suavă am putea spune.
Longfellow vede ziua de duminică drept o încununare a celorlalte. Ni se induce ideea de ascensiune a săptămânii, unde ultima zi atinge apogeul. Indiferent ce s-a întâmplat în cele șase zile precedente, putem să le răscumpărăm într-un fel duminica. Această ultimă zi încheie și pecetluiește întreaga săptămână.
Să fie oare așa?! Privim noi cu speranță spre duminica de care ne apropiem începând de luni? Deși în fiecare zi trebuie să trăim pentru Domnul, să avem un program de viață clar, ne așteptăm ca duminica să fie un respiro. Și, de altfel, așa a creat Dumnezeu această zi. Este poate ziua când ar trebui să fim mai contemplativi ca altădată, mai desprinși de ale lumii. Ziua în care să fim mai aproape de semeni și de Dumnezeu. Ziua în care familiile noastre să guste savoarea vieții împreună, când gentilețea și zâmbetul să abunde. Dacă e încheietoare aurită, atunci să facem totul de calitate. Să ne lăsăm sufletele cuprinse de har și purtate spre stări cerești.
Dar, probabil, nu întotdeauna se întâmplă așa. Cu toate acestea merită să sperăm și să facem tot posibilul. Un stil de viață letargic este acela care vede incluziv în ziua de duminică ceva banal și fad. Aș spune că atât de mult te amprentează această zi pe cât de multă valoare îi dai. Ești gata să te sacrifici pentru ale Domnului, beneficiile vor fi pe măsură. Să ne fie duminicile tihnite, iar cei din jurul nostru să se bucure împreună cu noi.