Istoria teologiei creștine nu începe cu începutul. Adică, teologia creștină a început mult după umblarea lui Isus Hristos pe pământ, alături de ucenici, și chiar după ce ultimii ucenici și apostoli au murit. Teologia este reflecția Bisericii asupra mântuirii aduse de Hristos și asupra Evangheliei acelei mântuiri pe care au propovăduit-o și explicat-o apostolii secolului I.
Apostolii s-au bucurat de un deosebit prestigiu și autoritate în Biserica Primară. Ei au fost martori oculari ai Învierii. Cât timp au fost în viață, ceea ce își aminteau ei despre învățăturile și faptele lui Isus era suficient pentru împlinirea nevoilor de ucenicizare ale Bisericii Primare. După moartea lor însă, creștinismul a intrat într-o nouă eră, pentru care nu era întru totul pregătit. Nu se mai puteau rezolva disputele doctrinare prin simplul fapt că se apela la apostoli. Generația următoare a fost pusă în situația de a reflecta ea însăși asupra învățăturilor lui Isus și ale apostolilor – și astfel a început teologia.
(O istorie a teologiei, de Roger E. Olson & Adam C. English, trad. Lucian Rotaru, Logos, Cluj-Napoca, 2014, p. 9)