Creștinismul trebuie privit ca o religie tânără, mult mai tânără, de exemplu, decât taoismul, budismul, hinduismul sau chiar părintele lui, iudaismul, și ocupă o mică parte din experiența trăită a unei specii care până acum a trăit foarte puțin. În grupul de credințe ce alcătuiesc credința creștină există o instabilitate cu o dublă origine. Departe de a reprezenta doar învățăturile nealterate, inovatoare ale lui Isus Hristos, el se inspiră din alte două izvoare culturale antice, Grecia și Israelul. De aceea, istoria trebuie să înceapă cu mai bine de un mileniu înainte de Isus, printre vechii greci și evrei, două neamuri care credeau că au un loc privilegiat în istoria lumii. Primele generații de creștini erau evrei ce trăiau într-o lume modelată de cultura greacă de elită. Au trebuit să încerce să armonizeze aceste două viziuni ireconciliabile despre Dumnezeu, iar rezultatele nu au fost niciodată și nici nu pot fi un răspuns constant la o întrebare inepuizabilă.
Spicuiri dintr-un volum ilustru: Istoria creștinismului, scris de eruditul Diarmaid MacCulloch. Sincere aprecieri în dreptul editurii Polirom care a făcut posibilă lectura acestei cărți în limba română. Pentru lectorii care se mișcă lejer în primele două limbi ale lumii cartea nu e o noutate; cei care sunt la prima întâlnire cred se vor simți provocați lecturând-o.
În peste 1000 de pagini, autorul reueșește să surprindă principalele mutații din interiorul mișcării creștine. Din câte îmi dau seama la o simplă frunzărire, cred că nu i-a scăpat nimic din ce este important. Felul în care leagă informațiile mi se pare genial. Fiecarui fragment îi corespunde celălalt, fiecărui capitol îi răspunde parcă în oglindă, un altul. Avem aici o carte scrisă bine, închegat și curtenitor.