Biblia nu este în primul rând viziunea omului despre Dumnezeu, ci viziunea lui Dumnezeu despre om. Biblia nu este o teologie a omului despre natura lui Dumnezeu, ci o antropologie a lui Dumnezeu, care tratează despre om și despre ceea ce Dumnezeu așteaptă de la el. Dumnezeu nu le-a dezvăluit profeților taine eterne, ci cunoașterea Lui despre om și dragostea Lui pentru acesta. Israel nu aspira să cunoasă Absolultul, ci să afle ce vrea Dumnezeu de la el, să intre în comuniune mai curând cu voința lui Dumnezeu decât cu esența Lui. Din adâncul cutremurării noastre, tot ce putem mărturisii este conștiința de a fi cunoscuți de Dumnezeu. El nu este obiectul unei descoperiri, ci subiectul unei revelații.
Crâmpei din gândirea mult îndrăgitului polonez Abraham Joshua Heschel (1907-1972). În limba română îl avem disponibil datorită editurii Hasefer, iar citatul de mai sus l-am cules din volumul: Omul nu e singur. O filozofie a iudaismului.
Vârf de lance a teologiei ebraice din secolul XX, Heschel a fost descendentul unei proeminente familii de rabini europeni (și pe latură maternă, dar și paternă). După studiile liceale de-a lungul cărora adâncește tainele iudaismului, obține doctoratul la Universitatea din Berlin. După ce se mută cu familia la Frankfurt este arestat la sfârșitul anului 1938 de Gestapo și deportat în țara natală. Aici petrece zece luni lecturând Tora și filozofie iudaică și urmând cursurile Institutului Pentru Studii Iudaice din Varșovia. Șase săptămâni înainte de invazia germană în Polonia, Heschel pleacă la Londra. În 1940 ajunge la New York unde va preda la Hebrew Union College, iar în 1946 se va căsători cu Sylvia Straus, o celebră pianistă a vremii. Receptarea operei sale după moarte (1972) este admirabilă. Tot mai mulți gânditori, din diferite spații confesionale îi acordă o binemeritată apreciere.