Fericiți cei săraci cu duhul a început să spună Isus când s-a adresat mulțimilor. (…) Cei săraci cu duhul nu comit răul. Răul nu este comis de oameni care se simt nesiguri în privința dreptății lor, care își pun întrebări asupra propriilor motive, care se îngrijorează de faptul că se pot trăda pe ei înșiși. Răul în această lume este comis de bogătașii spiritului, de fariseii din zilele noastre, de aceia ce-și dau singuri dreptate și cred despre sine că sunt fără păcat, deoarece nu sunt dispuși să sufere disconfortul unei autoexaminări semnificative. Oricât de neplăcut ar fi, sentimentul păcatului personal este cea ce ne face să ne ținem în frâu păcatul. Uneori, acest lucru este foarte dureros, dar el reprezintă o mare binecuvântare, deoarece este singura gardă eficientă împotriva înclinației noastre spre rău.
Extras din lucrarea What Return Can I Make? scrisă de Marylin von Waldener și Scott Peck, dar nepublicată încă în limba română. Peck citează din propria-i lucrare în Psihologia minciunii, cu scopul de a-și argumenta o anume poziție.
V-am împărtășit acest fragment în nădejdea că veți observa, ca și mine, o hermeneutică interesantă ce-o răsfrânge. Mai toți presimțeam că la asta se referă Isus, dar poate nu puteam teoretiza gândurile. Scott Pack a făcut-o aproape de fiecare dată cu multă măiestrie și impact.