La 10 noiembrie 1688 era terminată tipărirea primei traduceri a Bibliei în limba română, cunoscută ca și Biblia de la Bucureşti. Textul era o sinteză a eforturilor depuse, timp de trei veacuri, de către cărturarii români din toate ţările româneşti şi considerat cel dintâi document de limbă literară, pe înţelesul tuturor românilor. Se înțelege că definitivarea lui a necesitat resurse și efort...
[1] Un punct central al tradiției teologice creștine primare este ceea ce s-a numit viziunea „liniară” a istoriei: convingerea că istoria are un început și un sfârșit, ambele bazate pe planul și puterea lui Dumnezeu… Apologeții din secolul al VI-lea au contestat teoriile platonice despre veșnicia lumii. Pentru a exista o istorie a mântuirii, timpul trebuie să-și aibă limitele și trebuie să...
Un lucru este clar de la începutul literaturii creștine: nădejdea în viitor este o dimensiune inseparabilă, integrală a credinței creștine și condiția intrinsecă pentru posibilitatea acțiunii responsabile în lume… Nădejdea, pentru ucenicul creștin, este legătura indispensabilă dintre credință și iubire: afirmarea posibilităților reale pentru lume și pentru om, conștientizarea unei...
Alexandra Salome (139-67 î.Hr.) este considerată a doua regină a Iudeii (după Atalia, a cărei domnie fusese înainte cu opt secole). Născută în micul orășel Modein, frumusețea ei pălea în comparație cu sora mai mare. Deși învățase să citească la o vârstă fragedă, în vremeaaceea, fetele nu erau apreciate pentru abilitățile lor intelectuale. După moartea tatălui și a surorii ei, Ioan Hircan, o rudă...
Dacă Duminica Tomii înseamnă a vedea și a crede, atunci tot ce urmează după aceasta înseamnă a nu vedea… și totuși a crede. „Tomo – i-a zis Isus – pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut” (In. 20.29). Evidențialistul Toma face posibilă o altă afirmație-forță rostită de gura Mântuitorului (mai făcuse posibilă una, în Ioan 14.6). „Makarios”...
Psalmul este liniște a sufletelor, preot al păcii; potolește tulburarea și vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului și îl înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, îi unește pe cei dezbinați, îi împacă pe cei învrăjbiți. Prin urmare, cine se mai poate socoti vrăjmaș al celui împreună cu care a înălțat același glas către Dumnezeu? Cântatul psalmilor aduce, așadar, cel mai mare...
„O reflecție inteligentă și obiectivă conștientizează că moartea dovedește ca efemere toate țelurile lumești ale omului, cum ar fi bogăția, aprecierea sau sănătatea, și îl pune pe om în același timp în fața întrebării despre sensul acestei vieți, despre conținutul său spiritual și despre fundamentul speranței. Deși întrebare despre moarte trebuie să fie socotită printre întrebările centrale ale...
Un geam ne desparte de ei. Sunt într-un autobuz, dar fără o destinație precisă. Precum părinții lor, știu doar de unde au plecat… însă nu știu unde vor ajunge. Singura certitudine în urmă. Înainte, orice ar însemna asta, e totul imprevizibil. Ochiii lor triști ne privesc insistent. Nu ne putem sustrage, noi, românii, pentru care suntem „prima stație”. Ospitalitatea noastră milenară e pusă...
Într-o largă (dar și adevărată) accepțiune, ateismul se referă la negarea propoziției că Dumnezeu există. La o privire mai atentă, încercând să observăm parcursul acestui fenomen de-a lungul veacurilor, suntem nevoiți să admitem o minimă împărțire. Avem, de fapt, două tipuri de ateism: declarat și practic. Cel declarat afirmă că Dumnezeu nu există și este adesea numit „ateism teoretic”; cel...
Indiferent de confesiune, retorică sau argumente, vaccinul nu e subiect de predică. El rămâne – cu toate avantajele sau dezavantajele lui – un act medical și profund personal. Fiecare, prin liberă voință, poate (și trebuie) să decidă. Virusul nu are culoare confesională, iar profilaxia lui de asemenea. A-l spiritualiza gratuit e ceva incorect, păgubos și supărător. E un derapaj...