”Istoria este experta in ironii. In timp ce pe la noi unii regreta, prada nostalgiilor vinovate, defilarile comuniste de pe 23 august, Europa comemoreaza astazi memoria victimelor stalinismului si nazismului. Veti observa usor dublul amalgam: pe de o parte, confiscarea de catre comunisti a unei zile al carei actor principal a fost Regele Mihai – deturnare clasica pentru ideologii minciunii ca mod de a face politica. Pe de alta parte, Uniunea Europeana a instituit – abia in 2009! – o zi in care ne delimitam, precauti, doar de Stalin, nu si de predecesorii si urmasii lui sovietici, sau de nenumaratii lor emuli de pe intreg mapamondul, unii inca in functie”
Fraza de mai sus aparține lui Teodor Baconschi iar un comentariu ceva mai amplu puteți citi AICI.
Să mai menționăm indignarea disimulată a diplomatului român. În vreme ce comunismul a fost un fenomen extrem de complex, Europa se mărginește doar la dimensiunea lui stalinistă. O viziune reducționistă, așadar. Însă nu ar fi primul și nici ultimul caz. După câte observ, Europa și-a făcut un obicei din a face analize reducționiste. În numele unei simplificări injuste până și totalitarismele au apucat pe drumul bagatelizării. E bine totuși că există o zi în care să ne aducem aminte de jertfa umană ce s-a dat.
Sper ca interesul tinerilor (chiar a adolescenților) să crească față de subiect. Sper ca măcar ei să aibă o raportare justă față de maleficul sistem comunist. Ei pleacă deja cu un avantaj: nu pot fi nostalgici. Desigur, ei riscă să ignore sau să bagatelizeze. Să dea Dumnezeu să nu fie așa, ba dimpotrivă. Poate va veni vremea ca o astfel de zi – ca cea de 23 august – să ne poarte elogiativ cu gândul spre martirii noștri.