Fiecare își trăiește cum vrea (și cum poate) primăverile. Nu seamănă una cu alta. Vremurile se schimbă, omul se schimbă, contextul se schimbă. Chiar și pomii ce înfloresc din nou și din nou nu mai sunt aceiași, sunt mai îmbătrâniți și mai… meditativi. Dar, cum bine știm, euforia generală e atât de puternică încât nu prea ținem seamă de detalii. Ne bucurăm pe apucate, dozăm fiecare vis cu multă speranță și ne rezemăm pe relațiile autentice.
În ce mă privește, există totuși ceva stabil în fiecare primăvară: amintirea zilei de naștere. Din această cauză pot spune că, pentru mine, primăvara înseamnă o numărătoare. E ocazia în care constat că… a mai trecut un an. Privesc în urmă spre drumul ce se lungește tot mai mult, încerc să-mi reperez pașii prin mica istorie și-mi fac analize de tot felul. În principiu, încerc să fiu eficient, să mă pun pe cântar și să fiu cât se poate de obiectiv. Nostalgiez îndelung, zâmbesc de unul singur amintindu-mi ipostaze dintre cele mai banale. Împărtășesc cu cei dragi amintiri frumoase, pățanii drăguțe și evenimente esențiale. Toate asezonate cu urări de bine, sănătate și la mulți ani, venite direct, prin telefon și facebook.
Cu acestă ocazie aș vrea să fiu recunoscător. Să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi oferită în dar. S-au scurs câteva și nu sunt puține. Nu meritam niciuna, așa că nu pot decât să mă înclin în fața providenței Sale. Pe măsură ce anii trec mă simt tot mai responsabil pentru ceea ce Dumnezeu a pus în mine și dorește să fac. Apoi, să le mulțumesc celor care-mi sunt cel mai aproape: soției, copiilor, părinților și sorei mele. Mă grăbesc să adaug câțiva prieteni, oameni de ispravă care-mi asigură un zid afectiv pentru a putea înainta prin viață. Le mulțumesc, de asemenea, celor pe care-i cunosc puțin, dar care îmi sunt aproape în multe feluri (chiar dacă adesea indirect și neștiut). Nu mă îndoiesc de faptul că mulți mă poartă în rugăciune, se simt încurajați de slujirea mea sau rezonează pur și simplu cu mine. Viața și mecanismele ei nu fac posibilă o cunoaștere mai apropiată, deși sunt conștient că e o pierdere. Cred că aș avea mult de învățat de la cei la care nu pot ajunge din motive absolut obiective. Le mulțumesc totuși pentru gândurile și compania lor. Nu în ultimul rând, mulțumesc celor care nu mă înțeleg, ba chiar mă critică necruțător sau mă invidiază. Ei dăltuiesc în mine un caracter tot mai puternic și mai bun. Fără asemenea confruntări, poate aș deveni mult prea naiv, poate chiar înfumurat. Le mulțumesc, așadar. Și, așa cum mie îmi doresc viață lungă cu sănătate și bucurie, la fel vă doresc tuturor. Fiți binecuvântați!