Se spune că, pe măsură ce trece timpul, suntem tot mai sensibili la „praguri”. Mă refer la vârste precum 20, 30, 40 de ani și mai departe. Îi numărăm și pe ceilalți, dar ritmul deceniilor e totuși definitoriu. Ne simțim precum pe vârful unui deal unde am ajuns pe o pantă ascendentă și apoi începe coborârea. Și iar pe un deal… și iar coborâre. O succesiuine de suișuri și coborâșuri, ca și...
Fiecare își trăiește cum vrea (și cum poate) primăverile. Nu seamănă una cu alta. Vremurile se schimbă, omul se schimbă, contextul se schimbă. Chiar și pomii ce înfloresc din nou și din nou nu mai sunt aceiași, sunt mai îmbătrâniți și mai… meditativi. Dar, cum bine știm, euforia generală e atât de puternică încât nu prea ținem seamă de detalii. Ne bucurăm pe apucate, dozăm fiecare vis cu...
Nu e numai ziua mea! În aceași zi cu mine, în anul 2004, venea pe lume fetița noastră: Carina. De atunci încoace, onomastica mea a căpătat o semnificație aparte. Este un mod altruist de a sărbătorii, gândindu-te că cineva atât de drag încearcă aceleași sentimente. Tot de atunci am o anumită complicitate cu prințesa noastră, plănuind ce și cum. Deși decalajul de vârstă e atât de mare, într-o zi ca...