Suflet al meu, când vei fi oare bun și simplu, fără prefăcătorie și fără sulemeneală? Când vei fi mai vizibil și mai ușor de cunoscut decât trupul care te împrejmuiește? Când vei gusta dulceața pe care o siți având bunăvoință și afecțiune față de toți oamenii? Când vei fi plin de tine însuți și bogat de propriile tale bunuri? Când vei renunța la aceste cupidități smintite și la aceste dorințe deșarte care te fac să îți dorești făpturi însuflețite sau neînsuflețite pentru a-ți satisface patimile, timp ca să te bucururi mai mult de ele, locuri și ținuturi mai bine așezate, un aer mai curat și oameni mai sociabili? Când vei fi pe deplin satisfăcut de starea ta? Când vei găsi plăcerea în toate lucrurile care ți se întâmplă? Când vei fi convins că ai totul în tine?
(Marc Aureliu)