Un fel de ironie… a soartei

U

Uraganul Irene se pare că a fost mai nemilos decât naziștii dezlănțuiți. Cam în felul acesta putem să citim o știre apărută în Cotidianul.ro. O americancă de origine română, Rozalia Gluck, a supraviețuit Holocaustului dar ultimul uragan n-a mai iertat-o. Aflându-se la o cabana din Fleischmanns, distinsa eroină a fost luată pur și simplu pe sus de suflul puternic. La vârsta de 82 de ani, după o bătrânețe tihnită, d-na Gluck și-a găsit sfârșitul într-un mod stupid, ai spune. A scăpat din lagăre și totuși n-a murit de moarte naturală.

De aici s-ar desprinde o mică lecție. Când crezi că un necaz e fatal s-ar putea totuși să scapi; dar vine unul și mai grozav decât cel dintâi. Viața e plină de surprize, iar dacă am putea zâmbi și dincolo de moarte cred că am face-o copios. Or, tocmai amănunte de genul acesta ar trebui să ne facă mai credincioși și mai buni. Povestea se poate încheia oricând și oricum. Când lucrurile sunt previzibile s-ar putea să ai parte de suriprize, dar și cea mai deplină liniște poate naște o dramă. Imuabil e numai Dumnezeu, așa că merită să ne agățăm de El, prin credință.

 

 

comentarii

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.