În studenție eram în căutarea metodei perfecte. Precum ceilalți colegi am încercat și eu o sumedenie de tehnici. Unele au dat rezultate, altele nu. După finalizarea studiilor am căutat mereu să-mi adaptez studiul condițiilor de viață. Într-un fel, variațiuni pe aceeași temă. Cred că orice metodă este bună atâta vreme cât ne ținem de ea.
Am descoperit recent o confesiune de-a lui Origen în ceea ce privește munca teologului. Ea a fost făcută într-o scrisoare adresată lui Ambrosios, bogatul lui prieten. După cum veți vedea, este o muncă de echipă și făcută cu multă pasiune. Nu e singur, dar nici nu lasă pe seama altora să-i facă treaba. Fiecare zi este trăită din abundență și cu maximă responsabilitate.
Să-l ascultăm:
Munca de cercetare nu ne lasă nici un răgaz pentru cină sau pentru exercițiu și odihnă. Chiar și în aceste perioade sntem nevoiți să discutăm probleme de tălmăcire și să corectăm manuscrise. Nici chiar noaptea nu poate fi dedicată întru totul necesarei împrospătări oferite de somn, căci discuțiile noastre se prelungesc până seara târziu. Nu mai spun nimic despre munca noastră de dimineață ce se desfășoară din zori până în ceasul al nouălea sau al zecelea. Căci toți cercetătorii serioși consacră această perioadă studiului Scripturilor și cititului.